«

»

120 de ani de Istorie a Filmului Maghiar

Institutul Balassi – Institutul Maghiar din București împreună cu Universitatea de Arte din Târgu Mureș, U.D.T.M. – MADISZ județul Mureș, Asociația Culturală K’Arte și Arhiva Naţională și Institutul de Filme din Ungaria (MaNDA) a inițiat seria de proiecții cu titlul 120 de ani de Istoria Filmului Maghiar. Seria cuprinde 11 filme care se proiectează şi la Târgu Mureș şi prezintă câte un regizor de renume sau câte o epocă cinematografică importantă din istoria filmului maghiar.

Continuăm seria de proiecții cu filmul Oamenii muntelui regizat de Szőts István în anul 1942.

Filmul va fi proiectat la Universitatea de Arte din Târgu Mureș (str. Köteles Sámuel nr. 6), duminică, 23 aprilie, la ora 19.00, şi va fi subtitrat în limba română.

Pelicula realizată în anul 1942 de Szőcs István este o creaţie inclusă în arta cinematografică universală, având un rol important în dezvoltarea neorealismului italian. Oamenii muntelui, bazat pe o nuvelă de Nyírő József prezintă lumea inegalităţilor sociale, a celor aserviţi, umiliţi şi întristaţi. Aduce pe ecran cu o sinceritate şi compasiune profundă eroii muntelui, în această sferă puritană regăsind idealuri precum abnegaţia, cinstea, onoarea şi solidaritatea. Regizorul comunică în limbajul vizual ceea ce alţii reuşesc să spună prin vorbe.

Filmul Oamenii muntelui a devenit cel mai cunoscut film al lui Szőts István. Filmul prezintă viața grea a tăietorilor de lemne din munți. Materialul literar, scris de Nyirő József, în care vedem drama unui tăietor de lemne, care se răzbună pentru soția sa, în film duce la o imagine cosmică a omului, în care norii, copacii, animalele sunt prezentate într-o manieră nemaivăzută pănă atunci pe ecrane, creând un limbaj vizual cinematografic natural, fiind un pionier în acesta nu doar în cinematografia magiară dar și în cinematografia universală. Acest film i-a adus în 1942 premiul artistic la festivalul din Veneția, iar promotorii neorealismului italian îl consideră ca punctul lor de pornire pe acest drum.

Szőts István scria în memoriile sale că filmul este „o artă cosmică, care se joacă pe scena cerului și a pământului” și în care natura, ca o „orchestră uriașă joacă împreună cu omul, sau de multe ori chiar și fără om.” Într-adevăr, în unele dintre secvențele din filmul Oamenii muntelui, siluetele oamenilor par să joace doar un rol secundar, camera le dă doar atâta importanță, cât oricărui alt detaliu, cum ar fi cerul sau un detaliu din pădure. Operatorii de imagine, Fekete Ferenc și Makay Árpád, au folosit cameră de mână, neobișnuită la vremea respectivă. Chiar și numărul mic al echipei, și felul lor de a lucra era diferit de modul de atunci de a turna film. Membrii echipei erau tineri, aveau crez naiv și mult idealism și s-au aliat în a face un film deosebit de frumos. Directorul de la Studioul Hunnia, Bingert János, l-a suținut pe tânărul regizor în a-și realiza visul din punct de vedere cinematografic și putem afirma că munții din Transilvania constituiau o locație norocoasă pentru realizarea filmului pentru că directorii casei de producție vedeau în locația din Transilvania o actualitate propice pentru propaganda anilor 40. Însă filmul realizat nu a satisfăcut nicio așteptare propagandistică.

Povestea se desfășoară într-un mediu social care până atunci nu a mai figurat în filmul maghiar. Narația mistică este întrețesută de sărăcia tăietorilor de lemne, filmat cu credibilitate documentaristică, care de altfel și în sensul sociologic și sociografic face credibile elementele cultului naturii în continuu prezente în film. În film gândirea „oamenilor pădurii” este prezentat așa cum cineaștii și cinefilii din orașe credeau că aceștia gândesc. Filmul lui Szőts prezintă o situație de hotar care era la fel și acum 70 de ani, protagoniștii săi trăiesc într-un mediu care abia a fost atins de civilizația secolului XX. Mai exact această civilizație este prezent în film în sens negativ, de parcă ar fi într-o îndepărtată colonie.

Scenariul scris din nuvela lui Nyírő József a ocolit toate capcanele realizării ei. Conține referințe biblice, dar nu găsim nicio urmă a ideologiei creștin-naționaliste. Szőts a refuzat să facă din inspector o figură evreiească, când i-a fost politic sugerat acest lucru. Nu a vrut nici ca protagonistul său să fie rănit mortal de un jandarm român. Din această dramă întunecată lipsesc clișeele propagandei contemporane.

Criticii maghiari de filme au ales acest film, prim vot secret, în anul 2000, în rândul celor mai bune 12 filme maghiare ale secolului.

print

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.