160 de ani de absențe, într-un singur an școlar

160 de ani de absențe, într-un singur an școlar

elevi liceul de artaElevii mureșeni au adunat într-un an milioane de absențe. Absențele duc la abandon școlar, iar problema persistă ca un domino: elevi mai prost pregătiți, cu note mici la examene, șomaj ridicat și așa mai departe. Vinovații, constituie un grup complex, fiind vorba atât de clasa politică, cât și de directori, inspectori, profesori și chiar părinți…

Tehnic

În anul școlar 2012-2013, elevii mureșeni au reușit să adune un total de peste 1,4 milioane de ore de absențe, din care peste 491.000 au fost nemotivate.
Dacă e să ne jucăm cu cifrele, asta înseamnă că „munca” elevilor ,,de-a fenta orele de curs” a dus la o perioadă însumată de 160 de ani, din care absențele nemotivate sau, mai pe românește chiulul de la ore, însumează 56 de ani. Și asta, pe parcursul unui singur an școlar. Și nici măcar nu e așa de greu, având în vedere că media totalului de absențe într-un an, per elev, este de un pic sub 50, din care 17/elev reprezintă chiul dovedit cu acte-n regulă, restul fiind motivate. Cum n-avem dosare penale pe tema unor motivări false sau emise fără acoperire, presupunem că absențele motivate ar fi cu adevărat motivate și acoperite de motive medicale sau de urgențe de familie foarte bine întemeiate.

Comparații – ,,Traian Vuia”, primul loc

E foarte greu de făcut comparații în domeniul absenteismului școlar și deci destul de greu de emis judecăți. De pildă, în topul liceelor cu cele mai multe absențe pe primul loc vom da peste Liceul Tehnologic „Traian Vuia” din Tîrgu-Mureș, unde media absențelor este de 103/elev, din care 38/elev sunt absențe nemotivate… (fără să mai punem la socoteală că unii profesori nu ,,strigă” prezența la clasă, mergând probabil pe principiul că ,,se lucrează mai bine cu mai puțini elevi”, încurajând astfel chiulul de la ore).
Dar, spune inspectorul școlar general Ștefan Someșan, nu se pot face comparații cu Colegiul Național Alexandru Papiu Ilarian, de exemplu: „Trendul este staționar. După cum ați văzut, există școli care au absențe mai multe, altele mai puține. Pentru a trage concluzii sau a face judecăți de valoare, trebuie să vedem și structura elevilor acelor unități de învățământ. Cine analizează numai din punct de vedere statistic, face o greșeală enormă. De ce? Pentru că, de exemplu Papiu (Colegiul Național Alexandru Papiu Ilarian) nu are seral, nu are școală profesională, deci nu are problemele pe care le are, de exemplu ,,Traian Vuia” (Liceul Tehnologic Traian Vuia). Orice analiză sau orice comparație trebuie făcută între școlile de același tip, cu aceeași structură școlară”.
Cu toate acestea, chiar dacă Alexandru Papiu Ilarian e în topul liceelor cu cea mai bună prezență, cea mai mică medie a absențelor nemotivate raportat la numărul de elevi este la Liceul Reformat, unde media este de 3,48 absențe nemotivate/an/elev.

Alte comparații…

…sunt la fel de greu de făcut. De pildă, putem să luăm media actuală de 17,26 absențe/an/elev din Mureș și să o comparăm cu media dinainte de 1989. Aceeași idee a avut-o în 2011 Ligia Penciu, în lucrarea s-a de doctorat axată pe tema absenteismului școlar din București. Ea constata atunci că „La nivelul municipiului Bucureşti s-a înregistrat o creştere semnificativă a numărului de absenţe, mai ales în rândul elevilor din învăţământul liceal. Dacă înainte de 1989, elevii din şcolile bucureştene înregistrau în jur de 3 absenţe nemotivate pe an, în prezent se înregistrează în jur de 33 de absenţe nemotivate pe cap de şcolar”.

De ce e îngrijorătoare…

… această creștere substanțială? Răspunsul e simplu: absenteismul este un barometru a ce se întâmplă în școli, pe de-o parte, și un barometru al abandonului școlar. Concret, anul școlar trecut, aproximativ 60 de elevi mureșeni au fost exmatriculați, spune Ștefan Someșan, numai din cauza absențelor: „Noi am avut o pierdere … în materialul de analiză pe anul trecut avem statistica, vă spun sincer că n-o cunosc din cap, dar numărul elevilor exmatriculați este de circa 60, dacă rețin bine (…). Absenteismul poate să se aprofundeze și să degenereze în abandon, iar abandonul nu înseamnă neapărat că îl exmatriculezi, ci poate să pornească de la faptul că elevul nu mai vine, nu dorește să mai urmeze școala. Una din aceste componente pe care ați sesizat-o, este că la un moment dat, când elevul nicidecum nu vrea să mai vină la școală, firește, iei măsura extremă de îndepărtare a lui din școală, de exmatriculare”.

O problemă europeană

Dacă vorbim de abandon școlar atunci merită spus, de asemenea, că problema nu este una prin excelență românească, ci e una care se regăsește și în celelalte țări din Uniunea Europeană. Dacă e să facem din nou comparații, atunci trebuie spus că media europeană de părăsire timpurie a școlii este de aproximativ 14%. Sub medie sunt state precum Austria, Cehia, Finlanda, Lituania, Luxemburg, Polonia, Slovacia sau Slovenia. România e undeva ușor deasupra mediei cu un procent care variază între 16 și 18%, în timp ce problemele cele mai mari se regăsesc în Malta, Portugalia și Spania, unde procentul trece de 30%.

Soluții?

Ajută să știm unde ne situăm, dar simpla constatare nu ne rezolvă problemele. Și atunci se pune întrebarea: Ce-i de făcut? La nivelul județului Mureș, chiar în aceste zile se definitivează de exemplu planul de inspecții școlare, care se face pe baza feedback-ului venit din școli pe diferiți indicatori – promovabilitate la Bacalaureat, absenteism școlar, probleme de disciplină etc. Dar, inspecțiile știm cu toții că n-au cum să rezolve problema, dată fiind cadența lor scăzută. Și atunci ce altceva se poate face?
Inspectorul școlar general Ștefan Someșan spune că problema e oarecum „descentralizată” la nivel de unitate de învățământ: „E datoria unităților de învățământ să facă programe educaționale, programe speciale de măsuri pentru corectarea acestor situații. Fiecare director de școală este în măsură să vadă care sunt motivele pentru care are atâtea absențe. În funcție de motivele diversificate din cadrul școlii, se pot evident lua și măsură specifice acelei școli. O măsură care se ia într-o școală poate nu este valabilă într-o altă școală”.

Politizarea afectează sistemul

Problema e încă departe de rezolvare în ciuda abordării descentralizate. Atâta vreme cât primăriile se bat efectiv pentru a politiza conducerile școlilor, iar Inspectoratul vine la fel de politizat din spate, doar cu presiunea inspecțiilor, fără soluții prea multe, e destul de greu ca în consiliile de administrație ale școlilor absenteismul să fie analizat în vederea găsirii unor soluții reale, specifice fiecărei școli în parte. De ce? Deoarece, între ,,coatele” politice ale primarilor și cele ale ISJ, câtă putere credeți că mai au părinții și profesorii de la catedră, adică cei care sunt cei mai apropiați de elev și cu siguranță cunosc cel mai bine problema (specifică fiecărei școli, exact așa cum spunea Ștefan Someșan mai sus), mult mai bine decât un primar sau un inspector școlar.
Trebuie spus, de asemenea, că abordarea diferă și de la un județ la altul. În mai multe județe din țară s-au făcut acțiuni punctuale cu Poliția sau cu Jandarmeria pentru a căuta elevii care chiulesc de la ore și a-i sancționa atât cât permite legea.
În altele, cel mai apropiat exemplu la Cluj, problema s-a centralizat la nivel de inspectorat, unde s-au adunat comisii care au lucrat și-au dat naștere la documente care mai de care mai pompos intitulate – ba câte-un plan de management al prezenței școlare, ba câte-un plan de reducere a absenteismului școlar.
Una peste alta, discrepanțe prea mari la nivel național nu sunt pentru că nu s-a găsit un model universal valabil în rezolvarea acestei probleme.

Cătălin Hegheș

print
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.