A trecut prin Valea Morţii

În drumurile mele prin SUA și New York am căutat mereu prezențe românești și bucuria a fost mare atunci când am descoperit români realizați din punct de vedere material și spiritual, cetățeni care fac cinste atât țării lor de origine, România, cât și țării de adopție, SUA. Sunt mulți români care muncesc în cel mai select cartier al New Yorkului, Manhanttan și locuiesc în Queens, aici unde ieșind pe bulevard sau intrând în câteva magazine și restaurante vezi culorile României și auzi vorbă românească.
Așa am întâlnit pe doamna Maria Picioane și nepoata sa din Galați, pe doamnele de la magazinul Parrot și pe tinerii de la cele două restaurante românești, BOON By Moldova și Romanian Garden. Apoi, m-am întâlnit cu frumoasa familie Alina, Dan și David Constantinescu, originară din București, părintele protopop Chesarie Bertea, Adrian Cune, Gabi din Brașov și fiul său, Antonio. Un bun renume și-a câștigat și cofetăria românească „Niță”. Toți, români frumoși și serioși care fac cinste României.

Nostalgii cu aromă de cafea

Știam de existența unui anumit magazin, atât din relatările cunoscuților, cât și din ziarul românesc „Romanian Journal”, fondat de Vasile Bădăluță în anul 1990 și care citează afirmația lui Abraham Lincoln „Un bun american nu-și uită originea etnică”. În acest sens, cea mai bună exemplificare este familia Nersesian, Baruir tatăl și Măgârdici fiul, aremni de origine, români de adopție și americani pentru o ultimă haltă pe acest Pământ.
Magazinul Baruir este situat pe bulevardul Queens din New York, la numărul 40-07, și poartă numele celui care l-a înființat în 1966. La o ceașcă de cafea aromată, domnul Măgârdici Nersesian mi-a povestit viața tatălui său demnă de un film tragic despre o lume intolerantă și plină de cruzime.
Baruir s-a născut în anul 1904 într-o familie de armeni greu-încercată de genocidul comis de turci la începutul secolului XX. Este greu de acceptat astăzi clipele de groază pe care copilul Baruir le-a trăit când a asistat la moartea preotului armean incendiat în propria sa casă, ori la gestul unui jandarm turc care a smuls de la sânul mamei un prunc nou născu și l-a aruncat într-un râu, scene de groază urmate de un lung șir de suferințe.
La anii senectuții, Baruir Nersesian și-a scris memoriile și le-a tipărit într-o carte autobiografică intitulată „Am trecut prin Valea Morții”, apărută în 2003 la Editura Ararat București, despre care Arhimandritul Anușavan Danielian a afirmat că volumul este „Modest ca întindere, dar cu un conținut de neînlocuit” în care se accentuează câteva trăsături ale poporului armean: „să nu se descurajeze, să caute căi noi pentru a ieși dintr-o criză, virtutea de a munci și de a câștiga prin sudoarea frunții și, de ce nu, înțelepciunea de a economisi”.

Un demn continuator

Baruir s-a născut în Anatolia și a suferit nedreptăți numai din cauză că era armean. În 1929 a plecat de acolo, s-a refugiat în România și s-a stabilit la București. A muncit din greu și a reușit să deschidă o prăvălie cu alimente și coloniale. În 1933 s-a căsătorit cu Mannig și a avut doi fii, pe Sarkis și Măgârdici, născut în 1937. Acesta a absolvit Facultatea de Instalații din cadrul Institutului Politehnic din București și a fost încadrat ca inginer la fostele Uzine 23 August din București.

A plecat în New York în 1970, după părinții săi și a fost angajat ca inginer la un Institut de proiectări din New York.
Acum, la vârsta de 80 de ani, pe care nu îi arată, domnul Nersesian se ocupă de semicentenarul „Baruirs Coffee” care nu este doar un spațiu comercial în care se vinde cea mai bună cafea de pe coasta de Est a SUA, acolo unde se prăjește cafea într-un aparat tradițional, ci este mult mai mult, este locul de întâlnire al Românilor Armeni în Clubul ROMANAHAY.

Despre acest Club, senatorul Varujan Vosganian a afirmat cu ocazia unei vizite la „Baruir” că locul „Este o încrucișare de nume, de vorbe și de fapte, așa cum erau, la răspântie de drumuri, hanurile de odinioară”. În 2016 au fost sărbătoriți cei 50 de ani de existență ai magazinului, prilej de întâlnire a armenilor de origine română constituiți în Asociația Culturală Româno-Armeană RAFFI, prilej de aducere aminte a anilor trăiți în România, țara din care au plecat cu strângere de inimă și păreri de rău răspunzând unor chemări trainice. „Mă gândesc cu drag la România, aștept cu nerăbdare să călătoresc acolo unde am prieteni și amintiri dragi. Mă întristează unele excese de acolo și aș vrea ca toți oamenii să fie buni unii cu alții, să lăsăm deoparte vanități și invidii mărunte. Viața este scurtă și trebuie trăită în pace și înțelegere. Tatăl meu și alții ca el a trecut prin Valea Morții, noi trebuie să trecem doar prin Valea Vieții liniștite”, spune domnul Măgârdici Nersesian. Ajunși în acest punct, trebuie să remarcăm parcursul uimitor început de un copil armean în Anatolia bântuită de un genocid îngrozitor, etapa trăită într-o Românie binevoitoare față de cei aflați în nevoie și apoi punctul final în care Baruir Nersesian a ajuns în țara tuturor posibilităților și libertăților cetățenești.
Zilele trecute în „Baruir Coffee” era pace și armonie, aroma de cafea se ridica densă din aparatul de prăjit și constituia o punte de legătură între agitația de pe Bulevard și amintirile pline de nostalgie ale celui care duce mai departe o tradiție începută cu o jumătate de secol în urmă la București și pe care o dorim cât mai îndelungată .

Ioan A. Borgovan

print

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.