Alegerile românești vs alegerile americane

Săptămâna trecută a început oficial campania electorală pentru alegerile parlamentare, după ce în S.U.A. Barack Obama tocmai a fost reales pentru al doilea mandat. Cum se văd două campanii total diferite din două țări total diferite prin ochii unui cetățean american?

Grant Johnson s-a stabilit în România de șase ani, acum locuiește la Tîrgu-Mureș și predă cursuri private de limba engleză. Vrea ca peste maxim doi ani să ceară cetățenia română, chiar dacă se consideră cetățean american. Crede că are datoria de a merge la vot, dar, anul acesta, pentru prima dată de când are drept de vot, n-a votat pentru noul președinte al S.U.A.. Rațiunile au fost birocratice. Iată cum vede el chestiunea votului…

grant johnsonRep.: Ai votat?

Grant Johnson: Nu.

Rep.: De ce?

G.J.: Am cerut autorităților americane un „absentee ballot” (act care atestă absența din țară, pe baza căruia cetățenii americani pot vota din străinătate), dar durează luni de zile până se aliberează și încă nici acum n-a ajuns.

Rep.: Deci e vina birocrației.

G.J.: Da. Nu știu ce s-a întâmplat, ar fi trebuit să-l primesc acum câteva luni. Dar oricum, nu conta dacă votam, pentru că statul din care sunt eu e republican, deci dacă aș fi ales pe democrați, statul tot pe republicani îi vota.

Rep.: Dacă ai fost acasă în S.U.A. ai fi votat?

G.J.: Bineînțeles.

Rep.: Ți s-a întâmplat vreodată să fii acasă și să nu mergi la vot?

G.J.: De mai multe ori, pentru că eu votez la alegerile prezidențiale, dar sunt și alte alegeri: alegerea primarului, alegeri orășenești, alegeri statale, referendumuri… de obicei nu votez decât dacă sunt alegeri importante, cum sunt cele pentru președinte. Nu mi s-a întâmplat niciodată să nu votez pentru președinte, acum e prima dată.

Și americanii au ales răul cel mai mic

Rep.: Pe cine ai fi votat?

G.J.: Să știi că e o întrebare personală, la care de cele mai multe ori oamenii nu răspund. Eu aș fi ales răul cel mai mic dintre cei doi, iar în cazul de față cred că Obama ar fi fost alegerea mai bună decât Mitt Romney. Chiar nu am avut cei mai buni candidați din care să alegem.

Rep.: Chiar și voi americanii alegeți răul cel mai mic? Credeam că numai noi, românii.

G.J.: Da, chiar cred că mulți americani au ales așa ca mine. Chiar nu am încredere în nimeni care vrea să dețină atât de multă putere.

Rep.: De ce merg americanii în așa mare procent la vot?

G.J.: E un procent mare, dar nu e chiar așa de mare. Sunt milioane și milioane de oameni care nu merg la vot. Pur și simplu nu votează. Dar înțeleg ce spui. Una din îndatoririle care vin pentru că ești cetățean american, este să votezi. Dacă cineva devine cetățean american ți se spune „astea sunt obligațiile tale!”. Dacă ești bărbat, la 18 ani trebuie să te înscrii în „Selective Service” (baza de date a armatei, prin care se menține legătura cu potențiali recruți în caz de război), apoi trebuie să-ți faci datoria de membru în juriul unor procese dacă ți se cere, evident trebuie să respecți legile și trebuie să votezi. Votul nu este obligatoriu, dar e una din datoriile tale, așadar ca un bun cetățean ar trebui să votezi.

Un vot aparent obligatoriu

Rep.: Dar nu e obligatoriu prin lege.

G.J.: Nu e obligatoriu, dar te fac să simți că ar fi, pentru a lua parte la procesul democratic. Cred că în America oamenii cred că votul lor contează, că poate face diferența, ceea ce este și adevărat și fals. Uite exemplul din 2000, când Al Gore a câștigat votul popular, dar a pierdut scaunul prezidențial, pentru că fiecare stat are electori. În fiecare stat, electorii de obicei votează cu cine votează majoritatea oamenilor din acel stat, dar nu e obligatoriu.

Rep.: Spune-mi mai multe despre sistemul vostru de vot.

G.J.: Mai întâi trebuie să te înregistrezi, cu datele personale, adresă etc. ca să știi unde mergi să votezi. Asta e mai mult pentru alegerile locale, dar și pentru colegiul elector din care provii. Toată lumea înregistrată votează. Apoi, în fiecare stat există un anumit număr de voturi ale electorilor. În Iowa, de exemplu, cred că acum sunt 4 voturi de elector. Dacă într-un stat s-a votat 50% pentru Obama și 50% pentru Romney, rămâne la latitudinea electorilor cu cine votează. Dacă s-a votat 70% pentru Obama și 30% pentru Romney, atunci e aproape sigur că acel colegiu elector va vota pentru candidatul cu majoritatea de voturi obținute.

Rep.: De când te-ai mutat în România?

G.J.: Din 2006 și n-am mai ieșit din țară de mai bine de un an.

Rep.: Ai cerut cetățenia română?

G.J.: Nu sunt eligibil încă. Trebuie să mai aștept încă vreo doi ani.

Rep.: Dacă ai avea cetățenia română, ai merge la vot?

G.J.: Bineînțeles. Deși sunt realist și-mi dau seama că votul meu probabil nu contează. Dar da, aș vota.

„Aș fi votat pentru schimbare”

Rep.: Cunoști politica românească? De exemplu pentru ultimele alegeri prezidențiale știi cine a candidat?

G.J.: Stai să-mi amintesc cum îi cheamă… Mircea Geoană și Traian Băsescu.

Rep.: Pe cine ai fi ales?

G.J.:L-aș fi votat pe Mircea Geoană.

Rep.: Normal, e pro-american.

G.J.:Nu, de fapt l-aș fi votat pe el doar pentru schimbare.

Rep.: De ce nu vrei schimbarea și în S.U.A.? ai spus că l-ai fi votat pe Obama.

G.J.: Pentru că acolo cred că ar fi o schimbare în mai rău. Nu știu chiar atât de multe lucruri despre Mitt Romney, dar tipul e plin de bani, mega-bogat și merge la restaurante de tip fast-food, era să spun ghetouri… să zicem zone economice mai sărace, în care lucrează doar minorități, iar el vorbește cu oamenii de parcă ar avea ceva în comun. Nu văd politicile lui sociale potrivite pentru nici o categorie socială săracă. Cred că e genul de om care e bogat și vrea să se bucure de bogăția lui.

Rep.: În timpul campaniilor te uiți la dezbateri, le urmărești site-urile, îi asculți să afli ce vor să facă?

G.J.: Cred că majoritatea americanilor vor să știe ceva despre cei pe care o să-I voteze, dar sunt și oameni care spun „Eu sunt republican, voi vota cu republicanii” și la fel și cu democrații. Pe ei probabil nici nu-i interesează ce spun candidații. Eu urmăresc dezbaterile, nu chiar pe toate, dar spre finalul campaniei, chiar mă interesez să aflu cele mai importante puncte din programul lor. Dar îi și cred? Nu. E foarte greu să-i mai crezi (…) Plus că în dezbateri, când li se pun întrebări, ei de fapt nu răspund la întrebări, ci deviază de la subiect și vorbesc despre ceva complet diferit.

Hoția

Rep.: De ce crezi că românii merg la vot în așa procent mic?

G.J.: Vorbind despre asta cu prieteni sau alți oameni, ce am înțeles eu e că la ultimele alegeri Mircea Geoană câștigase votul, dar a fost furat. Asta am auzit. Și atunci oamenii pe bună dreptate cred că votul lor nu contează. Cred că e același lucru ce s-a întâmplat în 2000 și S.U.A. cu George Bush și al Gore. Nu știu foarte multe detalii, dar asta spun oamenii. Și mai e ceva, nu știu dacă oamenii de aici au încredere așa de mare în sistemul democratic. În S.U.A. e altfel, pentru că folosim sistemul acesta de sute de ani, pe când în România e relativ nou. Români cred că încă au cultura neîncrederii.

Rep.: După ce ai văzut democrația românească 6 ani, ce crezi, merge?

G.J.: Cel puțin pare că merge. Unele lucruri probabil nu le voi înțelege niciodată, din cauza diferențelor culturale. De exemplu, dacă mergi la un ghișeu ca să-ți înnoiești un act… să zicem permisul de conducere și ți se dă o listă cu acte, după care trebuie să umbli prin tot orașul, iar ei știu că nu poți face toate astea într-o zi. Așadar, trebuie să plătești și o taxă de urgență. După care ți se spune „nu veni decât după data de”. După care uiți ultimul lucru, să mergi la oficiul poștal pentru un timbru. Tot nu înțeleg de ce trebuie să cumpăr un timbru dacă nu trimis nimic prin poștă. Revenind, totuși, cred că merge. Până la urmă, România a fost admisă în U.E. și nu cred că ar fi fost admisă, dacă nu funcționa democrația.

La ghișeu în SUA

Rep.: Deci până la urmă birocrația noastră e mai complicată decât a voastră.

G.J.: Cred că diferența e că aici trebuie să treci peste mai multe obstacole. Oamenii care lucrează la ghișee nu te ajută foarte mult. Nu întotdeauna, câteodată chiar te ajută foarte mult. Dar de multe ori pui întrebări, ei răspund că nu știu sau îți spun că nu ești la ghișeul potrivit, tu le spui „nu, nu sunt”, te cerți cu ei 10 minute, după care spun „a, cred că totuși ești la ghișeul potrivit”. Dar, astfel de lucruri sunt și în S.U.A.. Dacă vei merge la un birou de asistență socială, vei vedea oameni bătând palma, spunând bancuri și răzând, iar tu alături de 100 de oameni te întrebi „de ce nu cheamă numărul meu?”.

A consemnat Cătălin Hegheș

print
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.