«

»

Alternativă ecologică la jucăriile oferite de Moş Nicolae şi Moş Crăciun, gândită de un meşteşugar din Reghin

dorian

Crescut la o casă de copii din Miercurea Nirajului, cu toate privaţiunile care decurg din acest lucru, meşteşugarul Adrian Burian din Reghin, de profesie tâmplar, şi-a descoperit în urmă cu câţiva ani o vocaţie, aceea de a da bucurie copiilor prin jucăriile de lemn pe care le confecţionează şi pe care acum le oferă ca alternativă ecologică la cele aduse de Moş Nicolae şi Moş Crăciun.

Pornind de la crezul că lemnul are viaţă şi ‘dincolo de a fi copac’, iar dacă îl prelucrezi cu dragoste, atunci acesta va trăi prin sentimentele tale, Adrian Burian, în vârstă de 38 de ani, a rămas singurul meşteşugar din zona Reghinului, întrucât nu şi-a pierdut răbdarea şi a decis să continue să confecţioneze jucării din lemn, chiar dacă acestea necesită multă muncă, migală şi nu aduce venituri substanţiale.

Întrucât programul său este destul de aglomerat, având un contract cu o fabrică de instrumente muzicale din Reghin, Adrian Burian a spus că oferta sa de jucării ecologice pentru Moş Nicolae şi Moş Crăciun este puţin cam limitată, după ce a vândut mare parte din marfă la târgurile la care a participat, însă stocul deţinut este în continuare suficient.

‘Fac jucării din lemn, eco sau vopsite în diferite nuanţe, cu baiţuri sau vopsele care se găsesc în comerţ. Pasiunea a pornit în urmă cu 12 ani, la inţiativa unui prieten care făcea jucării din lemn. Avea o firmă în care făcea jucării din lemn, eu eram interesat. Am început să prind plăcerea de a face aceste jucării. Între timp, el a renunţat şi am rămas eu, chiar dacă de-a lungul timpului nu am continuat constant să le confecţionez. Am încercat să revin, însă a fost destul de greu pentru că e nevoie de muncă multă, de investiţii, de stocuri de marfă, de prezentări, de mers la expoziţii şi, din păcate, nu am beneficiat de toate deodată. Dar am luat-o mai uşor, pe rând (…) Jucăria de lemn este un lucru frumos, mă bucur că pot să fac asta, nu am mare concurenţă cel puţin în zonă la noi nu cunosc pe nimeni care face jucării din lemn. Sper să fie ceva de viitor şi mizez pe faptul că vor exista întotdeauna copii şi vor avea nevoie de jucării, poate din lemn, de la mine’, a declarat Adrian Burian.

Acesta a spus că materialele din care face jucăriile din lemn sunt în general fagul şi paltinul, iar pentru cele mai mici mai foloseşte şi bradul. Burian ne-a spus că deşi lucrează de multă vreme, nu poate aprecia cât material intră într-o jucărie, întrucât de multe ori se apucă şi de câte 10 jucării odată.

‘Nu este greu, nu durează mult. Niciodată nu am făcut una singură şi niciodată nu am făcut un calcul precis pentru unul dintre modele pe care le am. Eu fac 10 jucării, pentru că asta îmi permit, un stoc de 10 jucării. Lucrez astăzi cu ele, mâine nu şi tot aşa … într-o zi vor fi făcute toate 10. Jucăria din lemn nu e greu de făcut, trebuie să ai un pic de viziune, un pic de experienţă în domeniu. Ca să ajungă o jucărie frumoasă şi de calitate trebuie şlefuită bine şi trebuie să-i găseşti forma. Niciodată nu iese din prima. Dacă te gândeşti să faci un avion sau un trenuleţ, poţi să îl faci mai mic, mai mare, dar trebuie să faci de 2-3 ori o piesă ca să fie plăcută la privire’, susţine Burian.

Meşteşugarul a spus că deşi jucăriile sale sunt ecologice, nu conţin niciun cui sau un alt material în afară de lemn, în România acestea nu au foarte mare căutare, chiar dacă există mulţi oameni interesaţi.

‘Am participat la târguri împreună cu Primăria Reghin şi cu Muzeul Anton Badea (Muzeul de Etnografie din Reghin, n.r.), particip la târguri la Răstoliţa, la Zilele Reghinene şi am observat că jucăriile ecologice se vând în general, se caută. Lumea se miră, toţi pun întrebări – de unde vine pasiunea, unii se miră că eu le fac, ceilalţi îmi spun despre trecut, că bunicii lor aveau jucării din lemn, nu la fel de frumoase sau poate mai frumoase. Cred că până să ajungem să vindem foarte bine jucăria de lemn mai e nevoie de timp. Trebuie să mai ies, să le vadă lumea, să le cunoască. Nu îmi spun oamenii un motiv pentru care nu le cumpără – că e prea grea sau că e prea scumpă. Nu prea cumpără, se uită şi cam atât. Preţurile diferă, între 20 de lei şi ajunge până la 400 de lei, care sunt deja machete, nu jucării. Am avut o buburuză pe care am creat-o în 2016, foarte frumoasă, am făcut două piese şi le-am vândut pe amândouă, fiecare costa 80 de lei’, a spus meşteşugarul.

Adrian Burian ne-a arătat că a făcut foarte multe jucării, că a reparat şi jucării vechi, dar cel mai bine s-a vândut mobilierul Barbie.

‘Acum nu mai am mobilier Barbie, dovadă a faptului că se vinde şi se cere. E bună jucăria. Din produsul respectiv am făcut cele mai multe piese. Toate jucăriile pe care le fac sunt de suflet, dacă nu pui şi suflet nu cred că poţi să faci jucăria din lemn, nu ştiu dacă se poate realiza o jucărie din lemn doar pentru bani, doar pentru comerţ, fără puţin suflet. E nevoie de răbdare foarte mare pentru că piesele sunt mici. Sunt greu de creat până când ajunge jucărie, pentru că toate piesele au altă dimensiune, au altă formă. Cu cât e mai complicată jucăria, cu atât e mai mult de lucru, asta înseamnă că şi preţul e mai mare comparativ cu una simplă. Dacă începem să le mai şi complicăm, facem mai multe zorzoane. Elicopterul de aici e ceea ce am văzut prin reviste, la televizor, are tot felul de faruri, becuri, geamuri. Se apropie de realitate. E foarte important ca jucăria să fie bine făcută şi bine finisată. Lumea le pipăie, pune degetul să vadă dacă nu e un pericol pentru copii – dacă e cu muchie copilul se poate tăia, dacă e cu colţ, copilul poate lovi peretele’, susţine meşteşugarul.

Pentru distracţia copiilor, Burian a spus că în general nu colorează jucăriile şi lasă lemnul curat, astfel încât copilul să îl coloreze după pofta lui. Acum însă meşteşugarul va scoate pe piaţă – pe lângă mobilierul Barbie, maşinuţe, cisterne, Jeep-uri, trenuleţe şi autocamioane, elicoptere, avioane – şi o maşină de epocă, inspirată din desenele animate.

‘Spre exemplu, trenuleţul e demontabil şi pot să îl coloreze cum vor – cu carioca, cu marker, cu creioane. La maşini de epocă am un nou model. Am mai făcut câteva modele. Am început după maşina Cruellei din 101 Dalmaţieni, m-am inspirat de acolo, am încercat să caut din calendare, de pe Internet, mă inspir de oriunde numai ca să iasă frumos. Nu am încă o maşină de epocă realizată într-adevăr de mine, dar vreau să fac maşini de epocă. E prea mult de lucru pentru un prototip, nu se va plăti niciodată. Dar dacă îmi va ieşi un model de genul acesta, poate are căutare. Voi încerca în viitor de toate. Se întâmplă să merg la târguri şi să văd la unii dintre comercianţi – că nu mai sunt meşteri populari sau nu le fac ei – au la fel. Atunci vin acasă, descompun piesa şi fac altceva ca să am un altfel de produs. Nu am bani să omologhez produsul, dar pot să creez altceva nou tot timpul’, a afirmat acesta.

Visul lui Adrian Burian este acela de a continua să facă jucării şi, eventual, să îşi deschidă un magazin de jucării din lemn concepute de el.

‘Nu deţin un spaţiu, poate nu am căutat destul. Am nevoie de un spaţiu, de un angajat, să pot să îl plătesc… nu am încă posibilitatea, am renunţat deocamdată la idee. Nu stă nimeni să îmi vândă jucăria la marginea străzii. Vreau să îmi fac un magazin, sper să şi reuşesc. Formele la jucării le stabilesc eu. Mă apuc şi vreau să fac un Jeep – am zis să fac un Jeep, am avut o maşină de Formula 1 – nu am reuşit să fac un Jeep cunoscut, dar a ieşit o maşină safari. Poate un pic mai mare la început, nu arăta chiar bine şi am rămas la ceea ce vedeţi’, a mai arătat Adrian Burian.

AGERPRES

Foto: Glasul Vailor

print

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.