Ambiguizarea situaţiilor echivoce

editorial-TitiZilnic suntem bombardaţi cu o mulţime de informaţii contradictorii, astfel încât este foarte greu să mai avem un reper clar, dacă dorim cu adevărat să luăm cele mai bune decizii şi nu ne mulţumim cu ce ni se pare mai comod să credem. Să luăm câteva exemple.

Recenta criză ucraineană e semnificativă în acest sens. Americanii îşi prezintă varianta lor, ruşii pe a lor. Ambele tabere aduc argumente convingătoare… Ruşii pozează în apărători ai populaţiei ruse majoritare din regiunea estică a Ucrainei, americanii în apărători ai democraţiei şi status quo-ului internaţional. Desigur, în acelaşi timp ambele sunt argumente învechite de istorie şi, adesea, necredibile. Mai recent, ruşii sunt acuzaţi că au forţat unele state membre ONU să voteze favorabil pentru referendumul referitor la Crimeea. Ruşii spun că doar au discutat cu aceste state, prezentându-le situaţia…
Astfel, istoria foarte recentă devine foarte neclară, adeseori mult mai neclară decât istoria veche. Amintesc în acest sens, doar câteva evenimente sau teorii ale conspiraţiei: revoluţia română de la 1989, atentatul de la New York din 2011 etc.
Dar ambiguităţile continuă şi în alte domenii. În domeniul medical, de exemplu, în ultima vreme vaccinarea copiilor este supusă unor critici tot mai intense, unele voci afirmând că efectele secundare ale vaccinurilor sunt cel puţin la fel de periculoase ca bolile pe care acestea încearcă să le prevină. Amintesc, de asemenea, teorii ale conspiraţiei referitoare la cancer sau alte boli, mai ales la diferite metode de tratament eficiente, dar ţinute secret pentru a nu stopa industria de medicamente.
În acelaşi timp, valorile tradiţionale sunt la fel de ambiguizate, tinerii nu mai au repere clare: căsătoriile între homosexuali devin legale în tot mai multe ţări, căsătoria în sine devine ceva cu caracter temporar după modelul vedetelor, religia este contestată doar de dragul contestării etc.
Dar, banul devine valoare supremă. Poate acesta este una dintre singurele certitudini. O certitudine negativă. Căci tineri ştiu că vor bani, dar nu ştiu ce vor să devină şi nici nu au puterea să lupte să devină ceva… Iar apoi, când nu obţin banul în cantitatea visată, începe partea a doua a vieţii, una frustrantă şi nefericită.
E oare ambiguizarea o politică mondială menită să transforme omul într-o fiinţă nesigură şi astfel uşor manipulabilă?

Titi Dălălău

print
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.