Oftica

Săptămâna pe care tocmai am încheiat-o a fost mai mult decât interesantă. Prietenul şi amicul Nicu şi-a tras un BMW x5 cu 286 de cai putere pe care vreau să-l zgârii cu o cheie roata împrejur. Vă rog să-mi recomandaţi o cheie care să facă urme serioase pe caroserie, aşa de serioase să trebuiască să schimbe panourile de uşă şi aripile exterioare. Durere cum arată maşina.
Într-o altă zi mergeam la masă la Pensiunea Cristina (ştiţi, pe Gheorghe Doja puţin mai jos de SRI, peste drum) când văd o minune, mare minune: un idiot parchează maşina pe prima bandă, paralel cu maşinile deja parcate pe marginea drumului, exact la trei metri de staţia de autobuz. Evident, autobuzele care plecau din staţie erau obligate să treacă peste linia dublă continuă ca să poată trece de fordul parcat tocmai în mijlocul drumului. Operaţiune nu tocmai uşoară ziua în amiaza mare, pe Gheorghe Doja.
Într-o altă zi, mă întorceam de la Cristeşti şi ce să văd. Un camion a intrat cu tot cu poartă, cu tot cu gard, cu tot cu stâlpii ornamentali de pe trotuar direct în curtea mult prea simpaticului afacerist Sorin Ţerbea. Hei viaţă! (hei viaţă! e exclamaţia folosită când pierdem pe o mână bună la poker ) Nu mi-i milă de Ţerbea, mi-i milă de şofer care pun pariu că va avea câteva luni grele de acum încolo şi cu camionul praf şi cu despăgubiri către Ţerbea.





