Sunt dependenţi de Facebook (la care de multă vreme nu-i mai zice www.facebook.com), de pildă. Nu trece o zi în care să nu dea un comment, un like sau un share la ceva. Îşi aleg evenimentele la care merg tot acolo pe Facebook, unde verifică şi cine va mai merge alături de ei. Verifică ce zile de naştere urmează, mai bâzâie o aplicaţie şi uite aşa trec orele. Dar sunt aceeaşi tineri, ciudaţi, ai naibii de ciudaţi, pe care îi vezi uneori pe-o bancă-n centru, ori la vreo terasă, cu o carte în mână. Mai nou îşi cumpără cărţile de pe www.cumpărcarte.ro, ori de pe site-urile editurilor. Că librăriile bune au fost desfiinţate, în ciuda protestelor paşnice, cu citit în faţă la „Romulus Guga". Ei nu se ruşinează de cititul în public, ba chiar încep să vină la „Lecturi Urbane" ori „Schimb de Cărţi".

Musai participă şi la Peninsula, ori la marile concerte din ţară, unde merg în traistă cu biletul comandat (da, aţi ghicit!) tot de pe net. Chiar dacă mersul la două-trei concerte pe an înseamnă automat şi-o strângere barbară de curea sau bursa de merit de la facultate pe câteva luni, ori tot anul.

Mănâncă pizza, unul din alimentele preferate, comandată mai nou de pe www.ropizza.ro, că-i mai simplu.

Abia aşteaptă să înceapă stagiunea. Dar nu consumă Teatrul Naţional, ci mai degrabă se înghesuie şi stau pe scări la Teatru 74, ori umplu Sala Studio de la UAT. Că acolo e puţin altfel. Îi mai găseşti uneori şi la Filarmonică, unde-i recunoşti uşor, pentru că refuză uniforma din cămaşă, costumul şi cravată. Preferă din nou să fie altfel, chiar dacă atrag privirile celor mai în vârstă, obişnuiţi cu rigoarea de altădată.

Li se întâmplă tot mereu să fie dezorientaţi în actuala societate, ba chiar neadaptaţi, dar dacă stai la masă cu ei într-un proiect de voluntariat, cum e Let’s do it România, ai surpriza să vezi că pot avea nişte idei absolut fabuloase.

Până acum câteva luni credeam că sunt o raritate, dar mai nou mă bucur să constat că sunt din ce în ce mai mulţi. Motiv pentru care le-am şi dedicat acest editorial, pe care prea puţini îl vor citi printat, ci mai degrabă pe net, găsit pe un link ce circulă vreo zi-două.