Arhivă :: Publicaţia 14/2005 :: Editorial
O ţară şi doi comisari
La începutul anilor ?50 România era brăzdată în lung şi-n lat de cohorte de trimişi ai Moscovei care vegheau ca părinţilor şi bunicilor noştri să le intre bine în cap comunismul. Unor le-a intrat aşa de bine că au şi crăpat prin închisori. Aderarea la spaţiul economic al Uniunii Sovietice se făcea prin luarea cu japca a averii statului român. Mulţi îşi aduc aminte că în acei ani sute de vagoane de alimente au luat calea stepelor Rusiei pentru a potoli foamea de după război a supuşilor lui Stalin. Asta nu era mai nimic. Tot ce aveam noi atunci trebuia schimbat şi adus la nişte standarde monstruoase drept pentru care ţăranii erau nevoiţi să se asocieze în colhozuri şi mai apoi în cooperative agricole de producţie, burghezii erau obligaţi să renunţe la proprietăţile lor, iar intelectualii la mintea lor, de cele mai multe ori sclipitoare.
La începutul anilor 2000 România e brăzdată în lung şi-n lat de cohorte de funcţionari de la Bruxelles şi nu numai. Menirea lor e să ne facă să ne intre în cap principiile europene. Şi pentru că nu totul se rezumă la principii, Europa mai trece şi la fapte. La fel cum au făcut şi sovieticii acum 50 de ani. Europenii nu ne iau fructele şi legumele pentru că le au pe ale lor, pline de E-uri şi de subvenţii. Nici nu ne pun să ne naţionalizăm averile pentru că proprietatea e sfântă. Atâta timp cât e foarte ieftină şi poate fi cumpărată de europeni. Deci atâta timp cât poate fi şi a lor. A lor sunt şi Distrigazurile, cel de Sud şi cel de Nord intrate în ograda unor companii occidentale cu apucături sovietice. Prin introducerea abonamentelor la gaz Ruhrgaz şi Gaz de France nu fac decât să ne demonstreze că poţi cuceri un popor şi fără să-i dai bocanci în gură. E de ajuns să îi acaparezi resursele. Uniunea Europeană nu e decât o mare iluzie, e drept foarte frumos ambalată. Nu primim nici un ban de la UE. Dimpotrivăm, dăm noi bani. Fondurile de preaderare sunt o picătură într-un ocean, comparativ cu banii pe care companiile europene (cum ar fi cele două amintite) îi scot din România. De pe pielea unora dintre cei mai săraci europeni. Cărora nişte hămesiţi din vest le scumpesc cu 20% căldura, mâncarea şi altele. Între Uniunea Sovietică şi Uniunea Europeană nu e decât o diferenţă de nuanţă. Doar comisarii sunt diferiţi, ţara e la fel.
