Arhivă :: Publicaţia 14/2005 :: Sighişoara

?cu prima iubire. Nu se uită niciodată. În anii liceului am fost bântuită de ideea de a face gazetărie. N-am ajuns totuşi la Academia de Jurnalism de la acea dată, "Ştefan Gheorghiu". Motivele ar umple mult prea mult spaţiu. Cert este că, după o pauză cauzată de multiple răspunderi administrative, mi s-a oferit ocazia de mă exprima, din nou, jurnaliceşte. Cum oferta a venit de la o publicaţie de calitate, iată-mă din nou în presa scrisă!

Iubite cetitorule! Ne vom întâlni săptămânal pentru a pune ţara la cale, pentru a identifica evenimente, a puncta idei şi atitudini, pentru a bârfi pe alocuri (face parte tot din plăcerea ancestrală a omului de a spune poveşti despre alţii). Uneori simţim nevoia să arătăm cu degetul. Acuzator sau admirativ. O vom face.

Confidenţă: printre cei pe care îi consider prieteni am onoarea să-l numesc pe Virgil Podoabă. Scriitorul şi conferenţiarul Virgil Podoabă dezvoltă, când se iveşte prilejul, conceptul de om viu. În pur spirit eliadesc, omul viu este omul care se implică, este omul entuziast, este omul în stare să parcurgă experienţe, este omul care respiră cu ceilalţi în Cetate.

Vă promit să scriu în această rubrică despre astfel de oameni vii.

Orice gazetar care se respectă îşi identifică şi îşi fixează targetul. E greu să formulez pentru cine voi scrie. Ştiu însă că nu mi-ar plăcea să mă citească iubitorii de manele, invidioşii, frustraţii, cei care nu ştiu să treacă peste o înfrângere, toţi cei care exersează, din ignoranţă, mecanismele eşecului.

Pledoariile mele vor viza pe cei care ştiu să atragă de partea lor succesul.

Cu salutări sighişorene,

Mariana Gorczyca