Arhivă :: Publicaţia 33/2005 :: Editorial

...la ştiri. Din curiozitate de microbist. Să văd cum s-a sărbătorit de suporteri măreaţa realizare fotbalistică a celor trei echipe de club şi să mai mă bucur încă o dată de calificarea în bloc. Ei, şi ştiţi dumneavoastră cum se întâmplă. După o victorie sportivă, brusc vezi lumea mai roz, oamenii mai simpatici, străzile mai pavate şi pe Traian Băsescu eclipsându-i pe David Beckam, Brad Pitt şi Florin Piersic când fost tânăr. Până la rubrica Sport, am urmărit însă şi o ştire fabuloasă despre trimişii României şi Bulgariei, ca ţări aflate în preaderare la UE, la Bruxelles. Lied-ul (capul de ştire care trebuie să capteze atenţia) era cam aşa. Primii funcţionari trimişi de Parlamentul României la Bruxelles au o diurnă de 265 Euro, plătiţi de Comunitatea Europeană. Pentru cine n-a trecut prin capitala Belgiei suma poate părea indecent de mare. Lucrurile nu stau nici pe departe aşa. Hotelurile au preţuri de la 140 de euro în sus (cele mai puţin ofertante), chiria pentru un apartament cu două camere ar acoperi lunar preţul unei Dacii Logan noi, restaurantele n-au nici un fel de mâncare sub 12 Euro. Nu-i văd pe doi dintre trimişii noştri (Mona Muscă şi Adrian Cioroianu) rămânându-le prea mulţi bani pentru cărţi sau muzee. Dar apropo de trimişi şi de nivelul conversaţiei de curtoazie de prin sediul UE. Un înalt funcţionar european se interesează grijuliu de la doi proaspăt trimişi români dacă Anastase (numele cu care s-a prezentat românca noastră) este rudă cu Adrian Năstase. "Nu", a negat imediat doamna. Înaltul funcţionar a dorit să-şi etaleze mai departe cunoştinţele despre ţara celor doi cu care conversa. "Este un nume des întâlnit în Ungaria?" Cei doi români se blochează, fie că n-au înţeles exact întrebarea, fie că le-a fost jenă de confuzia din mintea Înaltului Funcţionar. Acesta însă, amabil, nu dă deloc semne că ar vrea să plece şi, cum nu aflase probabil de victoriile româneşti la fotbal, abordează un alt subiect care te salvează întotdeauna în diplomaţie: vremea. "Ninge în toată Transilvania?" - întreabă el grijuliu la sfârşit de septembrie. Răspunsul este la fel de eugenionescian: "Da, într-adevăr, zăpada vine din nord".

Şansa, conjunctura favorabilă şi dorinţa sprijinită de eforturi materiale au făcut să călătoresc mult în ultimii ani. Concluzia? N-avem a ne ruşina cu foarte multe pe aici pe la noi. Chestia aceea cu "frumoasă ţară, păcat că e locuită" nu mai e de actualitate. Cu ceva mai multă educaţie civică şi mai multă intransigenţă a celor îndrituiţi să apere respectarea legii ar duce România undeva sus. Cui serveşte ridicarea permanentă a poalelor şi lamentarea din te miri ce? Cu mâna pe inimă vă spun că, cu cât cunosc mai mulţi cetăţeni ai unor state membre deja în U.E., cu atât îmi dau seama că nu am nici un motiv să am complexe de cetăţenie. Şi în U.E. sunt cetăţeni cu o situaţie materială modestă. Şi în U.E. sunt cetăţeni care n-au mai deschis de mult o carte, pentru care Shakespeare ist scheiss egal. Şi în U.E: sunt cetăţeni care beau vârtos etc etc. Încep să fredonez melodia cu "m-am născut în România" şi iată că la 15 ani de la Revoluţie, nu-mi mai vine să-mi dau -ca-n bancul acela cu surdomuţii- cu pumnii în cap.