Arhivă :: Publicaţia 75/2006 :: Editorial
Cine e "tatăl lor"
De cele mai multe ori îşi impune punctul de vedere, dacă nu prin argumente, cel puţin prin ton, prezenţă şi impozanţă. Puţini i-au găsit ac de cojoc, dar şi mai puţini au reuşit să-l înfrângă. I-au ieşit mai toate aranjamentele, asta şi pentru că are prieteni în aproape toate partidele.Chiar dacă acum este în opoziţie, deţine controlul în mai multe domenii. Se bazează pe relaţii solide la Bucureşti şi pe "oamenii lui" din multe zone ale ţării. Are o reţea de amici cu importante funcţii de decizie, astfel încât beneficiază oricând de un umăr pe care să se sprijine. Au existat chiar zvonuri că ar fi fost spion (ofiţer SIE), dar ele nu au fost niciodată dovedite, asta neînsemnând că n-a fost, dar nici c-a fost. Oricum, misterul în jurul acestui subiect îi este favorabil şi nu reprezintă nicidecum un dezavantaj. S-a învârtit în mai multe rânduri prin Guvern, dar n-a fost niciodată în prim-plan, optând pentru culise şi funcţiile de rang doi. A preferat însă să stea mai mult pe acasă.
Bineînţeles că o asemenea persoană a intrat în vizorul procurorilor şi al ziariştilor. Dar nici în funcţiile publice, nici în afaceri (preponderent în domeniul agricol) nu a fost prins cu mâţa-n sac. Ori a fost cinstit, ori a fost atât de deştept, că nu l-au prins cu nimic. A fost şi sportiv de performanţă, iar de aici poate şi dârzenia în a atinge ceea ce şi-a propus sau spiritul de fair-play, atât cât îi permite politica. Asta nu înseamnă că nu e şmecher, că nu manipulează sau că nu dă cu pumnul în masă. A ştiut când să renunţe la unele funcţii şi a susţinut adesea tinerii. Pe cei mai apropiaţi i-a promovat aşa cum puţini au făcut-o.
Mulţi apropiaţi de-ai săi (chiar şi cei care l-ar putea tutui) folosesc sintagma "nea" atunci când i se adresează, aşa precum fotbaliştii îşi alintă cu respect antrenorii. El este "tatăl lor". Nea Ovi. Ovidiu Natea.
