Arhivă :: Publicaţia 75/2006 :: Editorial
Cei trei cai troieni?
Despre Valeriu Stoica aveam în minte nu atât faptul că a fost ministrul Justiţiei în Guvernul CDR, nici că a sărit de pe nava aflată în derivă, lăsând PNŢCD-ul singur să tragă ponoasele guvernării, ci mai ales un flash stocat involuntar cu o vizită a lui electorală prin Cetatea Sighişoarei, când, purtându-şi paşii prin Cetate, o bătrână i s-a plâns că noaptea nu se poate odihni din pricina gălăgiei de la o discotecă şi să facă oarece ca să aibă locatarii linişte. Răspunsul lui Valeriu Stoica, dat în fugă, a fost: Vom analiza situaţia. Staţi liniştită!!! Nu ştiu cu ce cuvinte ar fi fost mai adecvat să-i răspundă atunci bătrânei. Dar sentimentul meu (eram ceva mai tânăr şi mult mai entuziast gazetar, încă ferm convins că mass-media poate face lumea mai dreaptă şi mai bună!) a fost de dezamăgire. A fost un declic al dezamăgirii. Mi s-a părut răspunsul dat bătrânei atât de fals, de bifant, de artificial, încât m-am întrebat prima dată foarte serios: La ce bun politica şi politicieni ca Valerica Stoica?
Cu Theodor Stolojan lucrurile stau mai complicat. Pentru mulţi, el intrase într-un con confortabil de penumbră. Deşi în lunile în care a fost premier (după căderea Guvernului Roman), a ştiut să aibă o relaţie corectă spre tandră cu presa (pe unde o mai fi fiind jurnalistul de certă clasă Gilda Lazăr?), lumina sa preferată este, indiscutabil, penumbra. Faptul că acum a ieşit din nou la rampă şi, făcând în lumina reflectoarelor ceea ce de fapt ar trebui să facă PSD-ul, adică opoziţia logică, nu obţine nimic altceva decât alimentarea acelora - din ce în ce mai mulţi, din păcate - care văd în el doar un pion strategic al Cotroceniului, fie că locatarul Palatului Prezidenţial se numeşte Ion Iliescu, fie că se numeşte Traian Băsescu. Theodor Stolojan este cel care execută. Bate talpa, ridică mâna la tâmplă şi rosteşte respectuos: Da, să trăiţi! Pe care prim-ministru trebuie să înlocuiesc de data asta?
Probabil, cei trei se vor retrage în galop din Cetatea Troiei Liberale şi Antice, şi precum Elena, îşi vor scrie adeziunea, plină de iubire, la Partidul Democrat. Nu de Ziua Îndrăgostiţilor, că până în februarie e mult. Ziua Marinei este mult mai aproape. La urma urmei, e mult mai fair să faci echipă cu cei pe care îi admiri şi nu cu cei care te dezamăgesc!
Nota redacţiei: Gilda Lazăr a abandonat jurnalistica în favoarea unei ocupaţii tangenţiale, dar mult mai bănoase, devenind un fel de purtător de cuvânt şi responsabil cu relaţiile publice ale unui concern internaţional producător de ţigări.
