Arhivă :: Publicaţia 75/2006 :: Luduş - Iernut
În castelul din Ozd mai trăiesc
Povestea casteluluiPrin amabilitatea primarului Ballay Gyorgy, am ajuns acasă la octogenara Ballay Katalin, o fostă angajată a ultimului baron care a trăit la castel. Femeia, cu un trup împuţinat de trecerea anilor, este volubilă, cu mintea limpede şi este dornică să povestească întâmplări de demult. Se dovedeşte o bună genealogistă, înşirând nume de baroni şi nobili care au avut în proprietate construcţia şi moşia din jur. Ajutat şi de primar, am înţeles că încă din secolul XIII pe aceste locuri era moşia unui anume Ambruş, după care a urmat o lungă serie de nobili. Ajungând în epoca modernă, ultimul proprietar a fost baronul Kondradshein Ianos şi soţia sa, Teleki Ilona. Baronul, de origine austriacă, a venit de la Ploieşti atunci când a primit castelul în dar de la Adam Rodach, un alt nobil austriac, după ce fiica acestuia s-a recăsătorit cu un bărbat de religie reformată, în urma divorţului de primul ei soţ, un catolic. În 1948, după proclamarea Republicii, baronul şi familia sa au fost nevoiţi să plece într-un sat de lângă Reghin, de unde au emigrat în Franţa.
Noul regim a favorizat
distrugerile
După plecarea baronului, a început jaful. Mobilier, covoare, tablouri, cărţile din bibliotecă, toate au dispărut, rând pe rând, din castel. Nici autorităţile timpului nu au făcut nimic pentru stoparea dezastrului. În castel s-au instalat birourile gospodăriei colective şi ale cooperativei de consum, a fost şi local de şcoală şi cămin cultural. Până prin 1970-1980, în castel au locuit şi câteva cadre didactice. Toţi au folosit castelul, dar nimeni nu a cheltuit pentru efectuarea unor reparaţii minime. Consecinţele sunt fireşti, în aceste condiţii. Castelul a devenit de nelocuit din cauza distrugerii acoperişului.
Degradarea a fost stopată
După evenimentele din decembrie 1989, pe cerul sumbru care ameninţa viitorul castelului a apărut o geană de lumină. După retrocedarea acestuia către urmaşii baronului Kondradshein, a urmat o donaţie făcută în favoarea unei fundaţii umanitare din Cluj Napoca. Membrii acesteia au iniţiat colecte naţionale şi internaţionale prin care au adunat banii necesari pentru refacerea acoperişului. Deşi pentru restaurarea interioarelor nu sunt fonduri, cel puţin s-a stopat procesul de distrugere. Acum, spiritul poetei romantice, Petroczy Kata Szidonia, cunoscută în epocă şi recunoscută astăzi, născută în apropierea castelului, poate spera la o renaştere şi poate recita "Oameni sunt cei care leagă şi dezleagă tainele vieţii".
