Arhivă :: Publicaţia 233/2009 :: Agricultură

Responsabilii din agricultura mureşeană i-au convocat pe fermierii mureşeni, dar şi pe reprezentanţii autorităţilor publice locale la opt sesiuni de informare pe tema fondurilor europene disponibile pentru sprijinirea fermelor agricole. Şi asta după ce sesiunile de depunere de proiecte de la începutul anului au fost un eşec. Spre exemplu, pe măsura 141 - sprijinirea fermelor agricole de semisubzistenţă, fermierii din judeţul Mureş au depus, în sesiunea ianuarie - februarie a acestui an, doar 39 de proiecte. Comparativ, numărul proiectelor depuse de fermierii din judeţele limitrofe - Bistriţa-Năsăud şi Harghita - se cifrează la 500, respectiv 400. Prin măsura 141, timp de cinci ani de zile, fermierii beneficiază de 1.500 de euro pe an de la Uniunea Europeană. Condiţiile de acordare nu sunt dificil de îndeplinit. Spre exemplu, fermierul care depune cererea trebuie să fie persoană fizică autorizată, trebuie să facă dovada că exploatează teren, dar nu trebuie să fie proprietar al terenului, să aibă câteva animale şi să aibă un plan de afaceri simplu, prin care să urmărească dezvoltarea fermei. Potrivit declaraţiei directorului coordonator al DADR, Liviu Timar, 80 % din fermierii mureşeni s-ar încadra în aceste condiţii.

Şi totuşi, fermierii nu au arătat interes pentru această măsură. Una dintre explicaţii ar fi că micii fermieri nu au garantată piaţa de desfacere. Problemă ridicată de fermierii prezenţi care au susţinut, de exemplu, că aruncă laptele pe câmp deoarece marii procesatori preferă să aducă materia primă din Ungaria sau Polonia. „Discutăm despre fonduri europene şi noi avem probleme cu desfacerea", a vorbit Alexandru Toma, pentru fermierii prezenţi la sesiunea de informare. Răspunsurile venite din partea subprefectului Cristian Ţucă sau din cea a şefului DADR nu au fost aducătoare de linişte. „Am avut discuţii cu marii procesatori care au susţinut că laptele din Ungaria şi Polonia este de o mai bună calitate", le-au răspuns cei doi.

Dacă la atragerea fondurilor europene stăm prost, nici cu sprijinul intern nu ne putem lăuda. Astfel, potrivit Legii Nr. 231 din 2005, privind stimularea investiţiilor în agricultură, fermierii ar putea beneficia de credite garantate de stat pentru investiţii în producţie, cumpărarea de utilaje, investiţii în domeniul serviciilor legate de producţia agricolă vegetală şi animal etc. Doar că băncile prin care se derulează programul nu au dat încă niciun accept în acest an. Şi atunci? „Negocierile cu băncile s-ar putea să fie deficitare", a spus subprefectul Cristian Ţucă. Lămuritor, nu? O altă soluţie pentru finanţarea agriculturii ar fi creditul agricol prin împrumut bancar, subvenţionat cu 30 la sută de către stat şi destinat înfiinţării de culturi şi sprijinirii zootehniei. Problema este că dobânzile şi comisioanele bancare se pot cifra la 25%, ceea ce scade interesul fermierilor pentru legea creditului agricol. Trecând succint prin măsurile de sprijin ale agriculturii, putem concluziona că în acest sector economic se poartă: „soluţii avem, practica ne omoară".