Arhivă :: Publicaţia 233/2009 :: Sighişoara

„Numele meu este Roman Edit, sunt din Sighişoara, şi mă aflu în situaţia disperată de a cerşi pentru a încerca sa-mi recuperez copilul care suferă de autism infantil", acestea sunt primele rânduri ale unei scrisori venite în urmă cu câteva zile pe adresa redacţiei. Pentru că vorbele şi comentariile sunt de prisos, redăm în continuare povestea cutremurătoare a doi părinţi din Sighişoara, disperaţi şi dornici să-şi salveze copilul din mâinile bolii:

„Adrian este singurul nostru copil, este centrul universului nostru, comoara noastră cea mai de preţ. S-a născut în 11 august 2001. A venit pe lume într-un moment în care nu credeam că vom putea avea vreodată copii. Când am aflat de sarcină ne-am bucurat enorm. Dezvoltarea lui a decurs normal până către vârsta de 1 an şi jumătate când am observat că era altfel decât ceilalţi copii de vârsta lui. Nu vorbea, nu părea interesat de nimic, umbla în vârfurile picioarelor. Am comunicat medicului de familie îngrijorările noastre, însă ne-a spus să nu fim îngrijoraţi că e băieţel şi e răsfăţat, că nu simte nevoia să ceară ceva atât timp cât suntem în preajma lui şi îi ghicim intenţiile. După mai multe insistenţe am fost trimişi la un medic neuropsihiatru. Adi avea atunci doi ani. medicul l-a văzut, l-a consultat şi ne-a spus: „Nu se va face bine niciodată"! Însă un diagnostic nu ne-a dat.

…erau din ce în ce mai evidente: crize de plâns din senin, tulburări de somn, scrâşnet din dinţi, contact vizual redus, se trântea pe jos în semn de protest atunci când nu obţinea ce dorea. Nu mai puteam merge nicăieri, nici în vizită, nici în vacanţă (lucruri valabile şi acum) deoarece plângea fără oprire până ajungeam acasă. În vara aceea am vrut să-l ducem la mare, dar a plâns tot drumul până la Mangalia; însă în aceeaşi zi a trebuit să-l aducem înapoi. A plâns atunci aproape 24 de ore. După încă un an, la recomandarea unor cunoştinţe am ajuns la doamna dr. Monica Cucuiet, specialist în neurologia pediatrică, la Policlinica Mureş, care după ce l-a observat câteva minute ne-a dat diagnosticul: Autism Infantil şi Tulburare hiperkinetică cu deficit de atenţie (ADH). De atunci Adrian se află sub tratamentul medicamentos recomandat de dânsa, în urma căruia s-au observat îmbunătăţiri. Am făcut şi tratament homeopat o perioadă, însă fără rezultate spectaculoase.

…şi încă nu vorbeşte, nu socializează, nu se joacă cu copiii, chiar dacă el caută compania celor de vârsta lui (care câteodată râd de el şi spun că e handicapat). În schimb a făcut mari progrese din punct de vedere cognitiv şi afectiv: a învăţat cifrele, culorile, literele, chiar formează cuvinte cu literele din alfabetar sau pe tastatură; ştie Id-urile de messenger şi parolele corespunzătoare, se îmbracă şi se dezbracă singur, mănâncă la masă folosind tacâmurile, înţelege tot ce i se spune, execută comenzile, numără până la 10, îi place să asculte muzică clasică (Pavarotti) sau muzică de relaxare (Ocarina, Gh. Zamfir).

Pentru a se recupera are nevoie de terapiile specifice spectrului autist: ABA - o terapie comportamentală bazată pe recompensarea copilului pentru fiecare sarcină corect executată şi PECS - terapie bazată pe schimb de imagini (Pictograme) pentru a stimula comunicarea. Costurile acestor terapii sunt însă foarte ridicate ajungând uneori chiar până la 25.000 de euro pe an.