Arhivă :: Publicaţia 233/2009 :: Editorial
Poate n-ar strica un faliment
Cred tot mai tare că termenul de criză a ajuns unul bagatelizat, demonetizat, secătuit de conţinut în conversaţiile compatrioţilor şi în discursurile politicienilor.
Totuşi, trecem printr-o astfel de perioadă, ce se transformă în recesiune, iar în aste vremuri de restrişte parcă totul merge exact pe dos faţă de cum ar trebui. Bunăoară, iată, aflăm de cum deschidem televizorul că tot soiul de dudui din Guvern sunt suspectate că dirijează sume colosale de la buget în direcţii cel puţin dubioase.
La noi, gospodari destoinici, diferiţi inşi care se perindă prin rândurile autorităţilor locale sunt prinşi tot mai des că folosesc portofelul public total aiurea. Ba-l vedem pe fostul viceprimar Bakos cum şi-a făcut concediul pe banii Primăriei, ba-l auzim pe domnul primar Florea că vrea să facă telegondolă, după care am putea râde copios la ştirea că Direcţia Silvică a găsit soluţia de reducere a cheltuielilor prin concedierea de 22 de pălmaşi. Nu tu tăieri din salariile managerilor, nu tu reducerea posturilor de conducere, ori altceva care ar strica prestigiul de culcuş călduţ căpătat de instituţie.
În fine, aş fi absurd să spun că mă mai miră aceste golăneli, această pseudo-implicare a politicienilor în scoaterea ţării din criză, mai ales că ne aşteaptă şi o campanie electorală, unde se ştie că politicienii cheltuiesc sume de ordinul zecilor, poate chiar sutelor de milioane de euro (mare parte din ei sunt convins că sunt sume deturnate din diferite bugete publice). Şi atunci stau tot mai serios şi mă gândesc dacă nu cumva falimentul ar fi cea mai nimerită soluţie. Asta pentru că, pragmatic, e destul de simplu: bani publici încă mai sunt, scrupulele politicienilor sunt de mult plecate în concediu, deci concluzia este că încă mai e de furat. Forţând puţin nota, cred că măcar de dragul noutăţii aş vrea să văd şi-un faliment naţional. Mai ales că n-am fi primii; au păţit-o chiar şi vecinii bulgari, colegi de coadă în topuri de randament la diferiţi indicatori, iar dacă la ei se construiesc autostrăzile într-un ritm mult mai susţinut comparativ cu cel de la noi… poate că o fi bună reţeta.
