Arhivă :: Publicaţia 249/2009 :: Învăţământ

Cunoaşteţi mulţi dintre dumneavoastră, mai ales cei care sunteţi afectaţi de prevederile sale, celebra Lege 329/2009, numită generos legea privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional. Această lege este una dintre cele din pachetul guvernamental pentru care premierul demis, dar interimar Emil Boc şi ai săi colegi şi-au asumat răspunderea în Parlament, care a trecut cu sprijinul social-democraţilor, aflaţi încă pe atunci la guvernare, dar care a fost atacată la Curtea Constituţională de opoziţia PNL – UDMR. Această introducere ne-a fost necesară deoarece, într-o zi de noiembrie, taman în campania electorală de dinaintea primului tur al alegerilor prezidenţiale, Curtea Constituţională a decis că acest act normativ este perfect constituţional şi trebuie pus de îndată în aplicare. Aşa s-au trezit dintr-odată vreo 12 miniştri năuciţi, cu o lege în braţe pe care trebuie să o aplice, deşi nu mai sperau că acest lucru se va întâmpla. De ce ne permitem să lipim un asemenea epitet „năucit" unui ministru, teoretic, călare pe situaţie, este dintr-un simplu motiv: în educaţie, de exemplu, începând cu inspectorii şcolari şi continuând cu directorii şi cadrele didactice din fiecare şcoală mureşeană au fost nevoiţi să aibă nervi de oţel ca să facă faţă ritmului alert de schimbare a notelor permite de la Minister.

În 16 decembrie, sub semnătura a nu mai puţin de cinci responsabili din Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, doi secretari de stat şi trei directori, era remisă o notă Inspectoratului Şcolar Judeţean prin care conducerea instituţiei era informată că are obligaţia împreună cu cele ale unităţilor de învăţământ din judeţ să reducă cu 15,5 % cheltuielile atât în luna noiembrie, cât şi în decembrie. Variantele care li se ofereau dascălilor erau: zile libere fără plată în perioada 21-24 decembrie, respectiv în perioada 28 – 31 decembrie, astfel încât să nu fie afectat procesul de învăţământ, reducerea programului de lucru, fără a afecta norma didactică, respectiv o combinaţie între primele două enumerate. Până în 20 noiembrie, IŞJ Mureş trebuia să îi informeze pe reprezentanţii Ministerului asupra măsurilor ce vor fi luate.

În 17 noiembrie, deci a doua zi, s-au reunit sindicatele. Liderii de sindicat au hotărât care vor fi zilele în care dascălii să meargă în concediu fără plată, şi anume ultimele trei zile lucrătoare din noiembrie, respectiv primele trei zile lucrătoare din decembrie.

În 18 noiembrie s-a schimbat din nou schimbarea. Printr-o notă semnată de acelaşi grup de cinci responsabili din minister, şefii IŞJ Mureş au fost informaţi că, la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ preuniversitar „să fie iniţiat dialogul cu toţi membrii comunităţii şcolare – profesori, reprezentanţi sindicali, părinţi, autorităţi -, în vederea găsirii, prin consens, de soluţii optime pentru aplicarea legii în cauză. În aplicarea Legii 329/2009 se va ţine cont şi de prevederile Contractului colectiv de muncă" (ceea ce este de-a dreptul interesant, ţinând cont că contractul colectiv de muncă are o forţă juridică inferioară unei legi). Până în 26 noiembrie, potrivit ultimei menţiuni din notă, IŞJ ar fi trebuit să comunice Ministerului „măsurile agreate de comunităţile şcolare pentru aplicarea legii 329/2009".

Cu toate că potrivit ultimelor prevederi, IŞJ trebuia să comunice până în 26 noiembrie planul de măsuri, ministeriabilii par să nu mai fi avut răbdare. Astfel, în 20 noiembrie, IŞJ primeşte o nouă notă, potrivit căreia consultările cu reprezentanţii comunităţii locale, sindicatele şi alte persoane implicate în procesul de învăţământ erau absolut inutile. „Pentru diminuarea cheltuielilor de personal din lunile noiembrie şi decembrie 2009 se acordă zile fără plată în 30 noiembrie 2009, precum şi în intervalul 14-18 decembrie 2009", se arată la primul articol al notei remisă de aceiaşi cinci semnatari din Minister. În cel de-al doilea, şefii inspectoratelor primesc sarcina de a-i informa pe directori şi de a pune în aplicare a prezentei comunicări precum şi de programul pentru recuperarea materiei aferente. Bâjbâiala s-ar putea să continue ţinând cont că mai sunt două săptămâni până ce dascălii ar trebui să stea forţat acasă pentru a „raţionaliza cheltuielile bugetare", de parcă educaţia se face fără resurse şi cu porţia. De asemenea nu putem să remarcăm cât contează un şef de inspectorat, un lider sindical sau un director de şcoală în ecuaţia educaţională bucureşteană: deloc.