main

vezi aici toate articolele Punctul PDF

Arhivă :: Publicaţia 249/2009 :: Editorial

Mă îndoiesc, deci exist

Am de multe ori serioase îndoieli asupra cum ne facem treaba ca jurnalişti şi dacă ne reprezentăm cu bună-credinţă profesia pe care o practicăm spre interesul public şi spre informarea mureşenilor şi formarea opiniei publice mureşene. Şi sincer în aceste momente de îndoială înţeleg şi toată cruciada pornită împotriva jurnaliştilor care dezinformează, denaturează sau înfloresc o informaţie prea golită de senzaţional.

Îndoielile mi-au apărut, din nou, sub impulsul catalizator al turului întâi al alegerilor prezidenţiale. Am fost bombardaţi informaţional din partea partidelor politice şi, bineînţeles, nu neapărat cu intenţii dintre cele mai corecte şi cinstite. Unii dintre noi ne-am lăsat manipulaţi ordinar de politicieni şi am repetat papagaliceşte ce ne-au vârât sub nas. Fără să verificăm, fără să ne punem întrebări, fără să mergem pe firul epic al poveştii.

Intoxicările mediatice au continuat şi după ce s-a uscat cerneala sau pasta din pixurile membrilor biroului electoral judeţean, care certifica lipsa fraudelor electorale din Mureş şi consemna rezultatele finale. Şi i-ar ne-am lăsat seduşi de senzaţionalul informaţiei şi mai puţin ne-a interesat dacă procedura în sine a fost corectă, dacă există sau nu vinovăţie, dacă există sau nu intenţie. Am ajuns ca în goana după scandaluri să le acordăm prezumţia de nevinovăţie şi prezumţia de bună-credinţă tuturor politicienilor care nu urmăresc decât să îşi maximizeze scorul electoral, indiferent prin ce mijloace.

Cred că pe undeva ne-am uitat rolul nobil pe care ar trebui să îl avem în societate şi să nu ne implicăm în manevrele politice de o parte sau de alta a baricadei. Cred că pe undeva am uitat de încrederea (din ce în ce mai turmentată) ce ne este acordată de oamenii cu un mult mai scăzut acces la informaţie. Nu pot decât să sper că m-a cuprins doar o îndoială trecătoare şi că anii ce va să vină îmi vor şterge acest sentiment care acum îmi spune că nu suntem decât nişte instrumente, pioni pe tabla de şah a unor politicieni perverşi, manipulatori şi iraţionali.


Lena Graur
2009-11-30
Editorial
0 comentarii print
sec img
Qleste logo
Blogul lui Catalin Heghes
Agonia lui KaPlaZ