Arhivă :: Publicaţia 250/2009 :: Editorial

Mi se pare fabulos cât de mult putem filozofa absolut inutil pe marginea unei evidenţe cât se poate de limpezi, cum e aceea că Azomureş poluează. Vă aduceţi desigur aminte de zilele trecute, când ceaţa a persistat mai mult pe la Tîrgu-Mureş, iar atmosfera amoniacală ce s-a aşternut peste oraş a fost de-a dreptul sufocantă. Duoul Garda-Agenţia de Mediu a măsurat, a avertizat, iar într-un final a amendat Azomureşul, după care a trimis şi cuvenitul comunicat de presă. A venit replica Azomureş, care a anunţat, cu jumătate de glas pe după cireşii din spatele blocului, că vor contesta decizia. Iar de aici intrăm pe deja bătătoritul făgaş al justiţiei, unde Azo contestă lipsa unor aparate atestate metrologic, duoul Gardă-Agenţie ridică din umeri a neputinţă în faţa lipsei banilor, iar Tîrgu-Mureşul orbecăieşte în continuare în veşnica ceaţă muiată în amoniac.

Şi mai grav e că nişte inşi de la Sibiu, care dau autorizaţiile integrate de mediu, fără să respire bag seamă niciodată aerul de la Tîrgu-Mureş într-o zi cu ceaţă, cu o inconştienţă maladivă, întorc spatele nouă, zecilor de mii de locuitori ai urbei. Mă întreb dacă amoniacul s-ar vedea pe pereţii clădirilor precum negrul de fum de la Copşa Mică situaţia ar fi la fel?

Nu ştiu, nu reuşesc să le pătrund raţionamentul oricât de mult m-aş strădui. Sau poate plămânii noştri, evident sufocaţi în zilele de tratament amoniacal nu contează nicăieri? Poate un oraş întreg să înnebunească brusc şi să simtă aceeaşi poluare care de fapt nu există potrivit justiţiei? Aaaa, uitasem, Azomureş întotdeauna, dar absolut întotdeauna încearcă să-şi strămute procesele de la instanţele mureşene (fie că e vorba de contestaţii ale amenzilor Gărzii, fie că e vreun proces cu sindicatele pe drepturi salariale) undeva unde sibianul, braşoveanul, bistriţeanul, piteşteanul sau mai ştiu eu cine, să nu ştie mai nimic despre Azomureş, doar că e cel mai bun combinat chimic din ţară. Că doar de aia a reuşit să treacă intact prin tranziţie.