Arhivă :: Publicaţia 250/2009 :: Reportaj

Producătorii de vin din Viişoara, Zagăr, Suplac, Mica, Găneşti, Adămuş, Coroi Sînmartin şi Băgaciu şi-au dat întâlnire la Căminul Cultural din Deleni, la convocarea Asociaţiei „Viţa de Vie" din Băgaciu. Scopul a fost unul cât se poate de serios, chiar dacă s-a încheiat în tonuri vesele, datorită vinului degustat. Asociaţia i-a chemat pe producători la o întâlnire cu Saprodi Jozsef, singurul degustător autorizat de vinuri din judeţul Mureş, care le-a explicat ce înseamnă un vin bun, care sunt calităţile acestuia, cum se obţine şi mai ales, cât de valoros este.

„Vinul este aur lichid, iar vinul alb din zona Băgaciu este unul dintre cele mai bune din România", le-a spus Saprodi producătorilor. Fiecare şi-a adus câteo sticlă de vin din producţie proprie, pe care juriul, format din Saprodi, un primar din judeţul Sibiu şi un reprezentant al APIA Mureş, l-au degustat, cu mari eforturi, fiind totuşi vorba de 22 de sticle.

Cu ochii mari, producătorii au ascultat uimiţi explicaţiile lui Saprodi: „paharul de degustare este standard, are aceeaşi formă şi mărime peste tot în lume. Piciorul paharului se ţine cu trei degete, cu mare atenţie să nu se atingă paharul. Şi politicieni mari plimbă paharul aiurea, chiar şi americanii, care şi-au făcut un obicei în a ţine paharul greşit. Apoi ne uităm la culoarea vinului, la limpezimea vinului, trebuie să aibă o strălucire, dacă e brun roşcat, merge spre oxidare. Vinul trebuie să aibă miros frumos, de flori, trandafiri, busuioc sau soc. Paharul trebuie să fie curat şi şters bine ca să observăm lacrima vinului, să observăm cum curge vinul înapoi în pahar, de unde ne dăm seama dacă vinul este subţire sau uleios, când apar forme ca nişte catedrale. Nici nu am apucat să gustăm şi deja avem o informaţie, e ca o fată frumoasă care arată bine, iar când o sărutăm putem descoperi alte plăceri. Pentru ca să vă daţi seama dacă un vin este bun, trebuie să număraţi în gând: dacă în trei secunde dispare gustul vinului, avem de-a face cu un vin subţire, iar de la opt secunde în sus, avem un vin valoros".

Deşi la prima vedere Saprodi are o slujbă râvnită de multă lume, „meseria asta de degustător de vinuri nu este aşa de uşoară cum crede lumea, te epuizează, dar nu vinul, ci concentrarea, că trebuie să simţi toate nuanţele". „E foarte simplu să desprindeţi boabele de ciorchine şi este mai indicat, pentru că altfel vinul capătă o amăreală neplăcută, din cauza taninului".

Înainte de revoluţie, zona Băgaciu era una dintre cele mai renumite din ţară, datorită calităţii vinului alb. Localnicii au încercat să producă şi vin roşu, dar condiţiile climatice nu au permis. Între timp au intervenit retrocedările, oamenii şi-au primit viile înapoi şi au fost puşi în faţa unor suprafeţe imense cu vii pe care nu au avut posibilitatea să le întreţină. Unii şi le-au distrus şi au transformat fostele vii în terenuri agricole, iar alţii le-au lăsat pur şi simplu de izbelişte. Din peste 300 de hectare de viţă de vie, acum dealurile Băgaciului au rămas cu doar câteva hectare. „Viţa de vie nu e ca o uzină, dacă nu e lucrată la timp, în al doilea an a dispărut, se alege praful din ea, are nevoie de un program special şi trebuie depus un efort extraordinar", a susţinut Ştefan Todor, vicepreşedintele Asociaţiei „Viţa de Vie". Unul dintre scopurile asociaţiei este de a readuce viile pe dealurile Băgaciului, motiv pentru care a demarat o serie de discuţii atât cu sătenii, cât şi cu Primăria, pentru achiziţionarea terenurilor. O suprafaţă mai mare înseamnă şanse mai mari la accesarea programelor cu finanţare europeană. „Sperăm să ridicăm şi moralul oamenilor, iar pe viitor să începem şi cu acţiuni pe agroturism".

Degustarea de vin de la Deleni a fost doar un prim pas pentru ca producătorii să se cunoască între ei, să-şi cunoască vinurile şi mai ales să înţeleagă potenţialul economic al unei vii bine-întreţinute.