Arhivă :: Publicaţia 250/2009 :: Nervii noştri

M-am distrat de minune săptămâna asta (reamintesc cui nu a observat că Punctul a ieşit vineri, în ultima zi de campanie electorală, turul II) şi pentru simplul fapt că fiicămea a început să spună tot felul de chestii care sună atât de frumos din gura ei: „Nu vleu!"... un fel de „nu vreau" pe care îl foloseşte pentru a întări un „NU" rostit anterior. Sau „goiu" înseamnă minge, „colelele" e cocoşul, „munii" este bunica şi altele. Asta este, cred, cea mai frumoasă parte a copilăriei când îşi dă drumul „la gură" şi învaţă zilnic un milion de chestii noi.

Altă distracţie. Am reuşit să-mi vând apartamentul din Cristeşti şi caut apartament în oraş. Şi caut ... şi caut ... şi caut. La un moment dat, în trecere prin cartierul Tudor – la Macul Roşu, observ că Geoană zâmbeşte de pe trei mash-uri, poziţionate unul deasupra celuilalt. Mă opresc fac poză pentru că mi se pare amuzant. Mă duc mai departe, vizitez rapid un apartament, plec. Trec din nou pe la Macul Roşu, mash-urile nu-s. Poftim? Mă mai uit odată ... mash-urile nu-s. Păi acum 10 minute erau ... Pfff, ciudată treabă. Apropo de mash-uri şi Băsescu avea trei mash-uri unul deasupra celuilalt pe primul bloc cum vii pe Calea Sighişoarei spre cartierul Tudor dinspre Corunca. Oare de ce să pui trei mash-uri pe acelaşi perete, în acelaşi loc? Nu înţeleg ...

Buuun. Nu în ultimul rând trebuie să vă întreb şi pe dumneavoastră: cine iese preşedinte? Cred că avem de ales între două rele, un rău mai mare şi unul mai mic. Atunci trebuie să ne întrebăm care este răul cel mai mic?