Arhivă :: Publicaţia 251/2009 :: Editorial
Un "chior" în "ţara orbilor"
Suntem un popor ciudat. Ne plac cuvintele, mai mult decât înţelesul lor. Ne plac cei care nu se împiedică într-un discurs, chiar dacă nu au nimic de spus sau chiar dacă ne spun promisiuni frumoase. Nu ne plac bogaţii pentru că sigur au furat. Nu ne plac săracii pentru că sunt inculţi şi necivilizaţi. Trăim într-o aroganţă autosuficientă şi ne credem şmecheri, chiar dacă aşa de duzină. Ne informăm de la televizor cu tot cu sărăcia de vocabular pe care o prestează invitaţii şi moderatorii, reuniţi sub genericul vedetele zilei.
Am socotit necesar să încep cu această introducere extrem de succintă – deşi s-ar putea întinde pe zeci de pagini - pentru a ajunge la criza prin care trecem, din care ne revendicăm neputinţa, indolenţa, lenea sau autosuficienţa.
După votul din urmă cu mai bine de o săptămână am văzut români fericiţi, români pe punctul de a pleca din ţară, români abătuţi, depinde cu cine votaseră, şi români fericiţi sau supăraţi că a ieşit sau nu a ieşit unul dintre cei doi, chiar dacă au renunţat de bunăvoie la dreptul de a alege.
După ce am luat pulsul mureşenilor, mi-am aţintit din nou privirile asupra politicului. Ceea ce cu toţii am văzut este grotesc. Ciprian Dobre şi ai lui, respectiv Marko Bela, Frunda György sau Borbély László mai că s-ar pupa pe bot cu Dorin Florea, prin intermediul lui Emil Boc, pentru o „ciosvârtă" din România, Dorin Florea mai că ar accepta un dialog de la mese diferite cu cei care s-a scuipat, figurat vorbind, în campaniile ultimului an şi jumătate. Social-democraţii ce-au rămas mai reţinuţi atâta vreme cât apele sunt tare învolburate acum în partid.
Este doar un crâmpei al politicii post noaptea de 6 decembrie. Un tablou din care alegătorul, aşa cu minimele sale cunoştinţe de faceri şi desfaceri în lumea celor puţini şi vremelnic puternici, sunt sigură că nu înţelege nimic. Un joc al puterii pentru aşa-zisul interes naţional, de fapt de grup, dacă politrucii zilelor noastre ar fi cinstiţi, din care cetăţeanul votant nu a făcut şi nu va face parte vreodată atâta vreme cât este aburit doar să vină la vot şi apoi să uite pe cine şi ce a votat că ştiu ei, aleşii, cum trebuie să îşi facă treaba.
Trăiesc cu o inocentă speranţă că într-o zi mureşenii şi românii îi vor întreba pe politicieni zi de zi despre sănătate. Sănătatea voturilor lor.
