Arhivă :: Publicaţia 252/2009 :: Special

Trăim în aceste zile cele mai frumoase momente ale anului: Naşterea Mântuitorului, cel care prin coborârea Sa pe pământ a izbăvit lumea de păcate. Nu e un moment oarecare şi nu degeaba se spune că suntem mai buni. În aceste momente îngerii din cer se coboară pe pământ şi cântă împreună cu oamenii „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace şi între oameni bună-voie". Despre darurile acestei sărbători, despre bucuriile ce vin odată cu Naşterea Domnului a vorbit Înaltpreasfinţitul Andrei, printr-un mesaj pe care l-a trimis tuturor creştinilor. Iată mai jos câteva fragmente:

„Cei mari le fac cadouri celor mici. Cei mici le răspund cu iubire celor mari. N-are atât de mare importanţă valoarea în bani a cadoului, ci important este mesajul pe care-l transmite. Pentru că tot acest schimb de cadouri nu este altceva decât mijlocul prin care cei dragi îşi exteriorizează iubirea. Darul izvorăşte din dragoste şi este purtător de dragoste. Dragostea nu este o problemă de vârstă, ci una de suflet. Dragostea este mare dacă sufletul omului este mare. Omul care iubeşte cu adevărat simte, gândeşte şi acţionează «prin» şi «pentru» persoana iubită. Părinţii îşi iubesc nemărginit copiii şi le fac daruri. Copiii au o dragoste sfântă pentru părinţi şi le fac atenţii. De Crăciun toţi ne facem daruri unii altora şi suntem fericiţi. Pentru că Domnul Hristos a zis: „Mai fericit este a da decât a lua" (Fapte 20,35).
Însă cel mai mare dar, darul absolut, ni L-a făcut nouă Dumnezeu de Crăciun: „Când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege, pentru ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea" (Galateni 4,4-5).
Care-i mobilul acestui dar absolut? Iubirea nemărginită a lui Dumnezeu pentru omenire: „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul său Cel Unul Născut L-a dat, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică" (Ioan 3,16).

Datorită faptului că L-a născut pe Domnul Hristos, Maica Domnului „e mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii", iar Biserica îi dedică a 2-a zi de Crăciun. Ea este prezentă, alături de Fiul Dumnezeiesc, în colindele noastre: „Îi cântăm şi ei frumos, / Ca şi Domnului Hristos. / Şi-aşteptăm şi mult dorim, / Sus, în cer, să ne-ntâlnim!".
Ei nu-i este indiferentă soarta noastră a muritorilor, pentru că atunci când Domnul murea pe cruce, odată cu Sfântul Apostol Ioan, noi i-am fost încredinţaţi ei (Ioan 19,26). Imaginaţia bogată a colindătorilor, în contextul vieţii păcătoase de astăzi, o văd şezând la „masa raiului" şi suspinând: „Vin îngerii şi o întrebă: / «De ce suspini, Maică Dragă?» / «Da, io cum n-oi suspina, / Că s-o prea-nrăit lumea; / Că oamenii când se scoală / Nici pe faţă nu se spală, / Fără merg la făgădău, / Suduie pe Dumnezeu!?!»". O doare de toţi, laolaltă, şi de fiecare în parte. „Ah, dacă am şti cum iubeşte Preasfânta pe toţi cei ce păzesc poruncile lui Hristos – ne spune Sfântul Siluan – şi cum compătimeşte şi suferă pentru cei ce nu se căiesc". Odată, pe când comitea un lucru rău, i-a spus lui, precum ne spune şi nouă: „Nu-mi place să văd ce faci!" Şi, mărturiseşte cu durere Sfântul Siluan că, „vorbele ei erau liniştite şi blânde, dar ele au lucrat cu putere asupra sufletului meu". Şi el s-a îndreptat pentru totdeauna. Dar noi? Câte n-am avea de pus la punct în viaţa noastră împrăştiată? Ar trebui să ne hotărâm acum, că ziua de mâine nu ne aparţine, să nu lipsim Duminica de la liturghie. Să ne spovedim mai des. Să lecturăm Scripturile. Să fim buni şi milostivi cu semenii noştri. Maica Domnului, „darul de Crăciun al pământenilor făcut Cerului", vede neîncetat slava lui Dumnezeu, dar nu uită, totuşi, de noi, necăjiţii, şi ia sub acoperământul ei toate popoarele pământului.

O rugăm să ne ia şi pe noi şi să ne ajute să depăşim această stare de criză materială, dar şi morală!
Vă dorim, iubiţi fraţi şi surori, să aveţi în suflete bucuria pe care a avut-o Maica Domnului când ni L-a născut pe Domnul Hristos"!

Mesajul părintelui Protopop, Gheorghe Şincan, pentru mureşeni:
Bucuria Praznicului Naşterii Domnului, a Bobotezei şi a Anului Nou să vă însoţească neîncetat, să vă călăuzească spre tot lucrul bun şi bineplăcut lui Dumnezeu. Întăriţi-vă în mântuire ca lumea „din belşug să aibă" - (Ioan 10, 10).

Mesajul părintelui Călin Budai, Catedrala Mică:
Sărbătoarea Naşterii Domnului reprezintă pentru credincioşi izbăvirea din sclavia păcatului şi a morţii, înseamnă prefacerea naturii umane şi a fiecărei persoane în parte sau restaurarea în har, lucru pe care nu-l putem face decât în Dumnezeu, care s-a făcut om, pentru ca pe om să-l mântuiască. Crăciunul este primit cu bucurie de cel care simte credinţa ca o renaştere, singura posibilă pentru Împărăţia lui Dumnezeu.
Sărbători fericite!