Arhivă :: Publicaţia 252/2009 :: Editorial
Crăciun fericit!
Mă tot gândeam zilele trecute, cum ar arăta un Crăciun fericit pentru societatea românească, dac-am încerca o personalizare, o umanizare a ei. Şi m-am gândit că tare mult i-ar plăcea să fie o societate clădită pe o democraţie neaoşă, o democraţie în care să nu se mai discute despre fraude la fiecare tur de scrutin. Cred că societăţii româneşti i-ar prinde bine, în dar de Crăciun, o repetare a unui tur de alegeri în care ambii combatanţi au furat grosier. Ar fi un semnal pentru viitor, un început solid de luptă împotriva mitei electorale, turismului electoral şi găinăriilor ce se fac la secţiile de votare.
Mai apoi m-am gândit că societatea românească democrată şi capitalistă tocmai împlineşte 20 de ani de viaţă. La 20 de ani, există o hotărâre de instalare la Tîrgu-Mureş a unui bust închinat unui criminal, care în urmă cu 20 de ani transmitea ordinele lui Ceauşescu, ca la Timişoara să se tragă-n populaţie. Nu cred că societatea românească îşi doreşte o astfel de palmă pe obraz, cu atât mai puţin la ceas aniversar. Din câte pot eu să-mi dau seama, societatea în ansamblul ei nu poate fi atât de masochistă.
M-am gândit şi că societatea românească ar vrea un conducător în „persoana" unei clase politice mature, coerente şi ceva mai educate într-ale cumpătării şi bunului-simţ. În schimb, are un soi de tătuc, mereu guraliv, veşnic nemulţumit şi pus pe harţă. Un tătuc a cărui principală abilitate este să vorbească cu nemiluita şi să nu facă nimic. Societăţii româneşti nu cred că îi place nici asta, iar un Crăciun fericit care să aducă un semnal de schimbare ar fi fantastic. Dar, desigur, asta cred că se va întâmpla.
Şi, cum Moş Crăciun n-are prin sac niciun fel de măsură anti-criză, care să liniştească măcar în parte pe hăituita societate românească, aceeaşi căruia i se întrevede un an 2010 oricum numai fericit nu, se pare că vom trăi cu toţii nişte sărbători doar pe jumătate fericite.
Cred totuşi că românul e un tip optimist şi tocmai de aceea va avea grijă ca măcar două săptămâni pe an să uite de toate, să fie fericit. Ceea ce, cu îngăduinţa dumneavoastră, vă urez şi eu. Crăciun Fericit!
