Arhivă :: Publicaţia 253/2009 :: Interviu

„Tîrgumureşenii au un adevărat cult pentru Bolyai Farkas. Cine a fost el? În primul rând un profesor renumit care, în secolul al XIX-lea, a predat timp de 47 de ani la Colegiul Reformat, astăzi Liceul „Bolyai". Profesorul Bolyai a predat matematică, fizică, chimie, astronomie, dar a îmbrăţişat şi pregătirea în domeniul agriculturii şi avea chiar cunoştinţe de medicină veterinară. Cred că nu greşim dacă spunem că a fost un erudit. A avut o mulţime de preocupări în domeniul ştiinţelor, al artelor, dar a fost şi un om foarte inventiv, care a încercat să rezolve toate problemele tehnice existente la acea dată".

„Bolyai Farkas s-a născut în 1775 în localitatea Buia din judeţul Sibiu. Provenea dintr-o familie de mici aristocraţi care au sărăcit, dar unde ştiinţa şi cultura au avut mare importanţă. Aşa se face că la şase ani el a fost trimis la Colegiul Reformat din Aiud, pe urmă la Colegiul Reformat din Cluj şi avut şansa de a ajunge la universităţile din Jena şi Gottingen, unde a studiat matematica. La Gottingen l-a avut coleg pe viitorul, faimosul profesor Gauss. Între ei s-a legat o prietenie de durată, au corespondat toată viaţa. Bolyai era foarte bun şi la învăţarea limbilor, ştia latină, greacă, limba română, ebraică, franceză, germană, engleză, era un spirit enciclopedic, un mic copil-minune".

„Opera lui de bază în domeniul matematicii este lucrarea „Tentamen", care a apărut la Tîrgu-Mureş în 1832 şi care prezintă fundamentele matematicii pure. Bolyai Farkas este considerat un precursor al geometriei neeuclidiene, care, de fapt, a fost inventată de către fiul său, Bolyai Janos. Pe lângă un număr mare de manuale şcolare în domeniul matematicii, aritmeticii pentru începători şi nu numai, Bolyai a scris şi o lucrare de astronomie pentru începători, dar şi o lucrare de silvicultură şi o alta de teorie a muzicii".

„Pe lângă aceste lucrări ştiinţifice, Bolyai s-a ocupat şi de creaţie. A scris, nu ştim exact câte poeme, versuri, pe care mai târziu le-a ars. Şi-a ars poeziile pentru că a considerat că ceea ce este doar cu puţin mai slab decât perfectul, sublimul, nu trebuie să dăinuie. Cenuşa versurilor sale, pe care el singur a strâns-o într-o cupă, se află în muzeul Bolyai din Tîrgu-Mureş. A scris, de asemenea, cinci piese de teatru care au şi văzut lumina tiparului. Istoricii acestui domeniu consideră că piesele sale de teatru sunt puncte de plecare pentru alte piese de teatru scrise de dramaturgi mai importanţi cunoscuţi în literatura maghiară".

„Cât a fost tânăr, în perioada în care a fost elev al Liceului Reformat din Cluj-Napoca, Bolyai a cochetat şi cu actoria. Ştim că a cântat la vioară şi, conform documentelor, a făcut acest lucru foarte bine. Ştim, de asemenea, că a pictat. La Muzeul Bolyai se află două picturi în ulei şi un autoportret. Este foarte interesantă această dualitate de interes către ştiinţă şi artă în acelaşi timp. Un om care, de copil este atras de ştiinţe exacte, noi le considerăm chiar seci, cum sunt matematica, astronomia, un om care este interesat de chimie şi aici ajungem în domeniul practic, dar care are şi înclinaţii artistice".

„Pasionat de chimie, Bolyai făcea tot felul de experimente. Unul dintre ele se sfârşeşte cu o explozie, care îi afectează ochii, iar vederea îi va rămâne slabă tot restul vieţii. Din această cauză renunţă la pictură. Pentru istoria ştiinţei, accidentul a fost poate, un câştig. Renunţând la pictură, a avut mult mai mult timp pentru matematică şi implicit a fost capabil să îl înveţe mai mult pe fiul său".

„A avut spirit de inventator. În 1838, când ştiinţa fotografiei era încă în botoşei, există documente care atestă că pe Bolyai îl preocupa ideea de a realiza fixarea fotografiilor color. Acest lucru era la ordinea zilei în Franţa la acea oră. Este interesant că, aici, în Transilvania, o zonă mult prea îndepărtată de centrul cultural al Europei, de centrele ştiinţifice, Bolyai este totuşi la curent cu ceea ce se întâmplă în partea cealaltă. Pe de altă parte, în muzeul Bolyai există două sobe. Una e de teracotă de culoare verde şi a fost construită de Bolyai. Cum din salariul de profesor nu câştiga prea mult, celebrul matematician îşi întregea venitul făcând pe …sobarul. În Tîrgu-Mureş există încă şi acum câteva sobe construite de Bolyai Farkas. Spiritul de inventator ne este însă demonstrat de cealaltă sobă, un fel de strămoş al caloriferului de astăzi, dar care servea şi la uscatul fructelor, activitate la mare modă în acea vreme. Aşadar, Bolyai, nu a îmbunătăţit doar nişte invenţii care existau deja, ci a fost în stare să găsească elemente noi şi surprinzătoare".

„În Muzeul Bolyai se păstrează două fragmente de craniu. Vizitatorii, mai ales copiii, sunt foarte interesaţi de aceste două exponate, adulţii consideră însă că să ţii nişte cranii într-un muzeu este puţin neplăcut. Care e povestea? În anul 1911, când Bolyai Janos a fost exhumat pentru a fi îngropat la loc de onoare, alături de tatăl său, comisia oficială a hotărât ca cele două cranii să nu fie puse în mormânt, ci să fie studiate, conservate şi ţinute după modelul moaştelor, în semn de apreciere. Nu cred că Bolyai Farkas şi-ar fi dorit acest lucru. Era un om foarte simplu şi umil. Situaţia este însă aceasta şi cred că dacă s-ar pune problema reaşezării acestor cranii în mormânt s-ar isca mari controverse în Tîrgu-Mureş şi nu numai".

„A avut două soţii şi amândouă i-au murit relativ repede. În 1833 era deja văduv de două ori. Ca tată a fost foarte grijuliu, foarte preocupat de creşterea copilului său, deşi sunt convinsă că nu a fost un tată foarte comod, ci unul care a pretins mult de la fiul său. A şi avut de la cine, fiindcă Bolyai Janos a fost un geniu în ceea ce priveşte matematica. S-a ocupat deci, îndeaproape de fiul său. Bolyai Janos a studiat matematica la Liceul Reformat cu tatăl său. Dacă restul obiectelor de învăţământ, aşa cum se făcea în acea perioadă, le învăţa de la colegii mai mari, de partea de matematică s-a ocupat întotdeauna tatăl său. Tot timpul a existat o preocupare vie de ambele părţi de a discuta probleme de matematică, de a ajunge la nişte concluzii".

„Relaţia dintre cei doi Bolyai a fost mult-discutată. În literatura beletristică mai ales, în piesele de teatru, romane, în filme, s-a spus foarte mult că cei doi au avut o relaţie la cuţite, de câine-pisică, că nu s-au înţeles deloc, că tot timpul s-au certat. Este adevărat şi nu. Scrisorile pe care tatăl şi fiul şi le-au trimis, şi care există şi astăzi, demonstrează că deşi relaţia dintre ei era tensionată în multe momente, a existat un profund respect şi o foarte mare dragoste între cei doi".

„Bolyai Farkas avut probleme financiare toată viaţa. Studiile fiului său nici nu le-ar fi putut finanţa dacă nu ar fi avut ajutorul mai multor persoane. Ce putea lăsa aşadar, prin testament? Testamentul lui, tipărit în 1855, se numeşte Raport. Nu lăsa bani, nimic material şi dorea să fie înmormântat simplu, fără nicio ceremonie, fără preot, să nu i se pună niciun fel de piatră funerară, doar poate să sune clopoţelul care se află şi astăzi la Colegiul Reformat şi anunţă evenimentele importante. A cerut ca eventual, să i se sădească la căpătâi un măr, din specia Poinik, pe care a studiat-o, şi această dorinţă i-a şi fost îndeplinită. Ceea ce le-a lăsat totuşi celor care au venit la înmormântarea sa au fost …două ore pe care fiecare să le folosească cum doreşte. Şi de aici se vede simplitatea lui, faptul că nu a fost un înfumurat cu toate că a era un cetăţean foarte, foarte cunoscut şi apreciat la acea dată, ceea ce nu se poate spune despre fiul său".