Arhivă :: Publicaţia 253/2009 :: Inedit

Revoluţionarii, adunaţi în centrul oraşului pentru a aprinde o lumânare în amintirea colegilor seceraţi de gloanţe, îşi amintesc perfect evenimentele din decembrie: „Munceam la Imatex Tîrgu-Mureş, unde ne-au chemat să ne dăm adeziunea pentru ceea ce vroia să facă Ceauşescu la Timişoara. Am refuzat, a venit secretarul de partid pe întreprindere la noi, l-am pus să scrie o scrisoare către preşedintele Nicolae Ceauşescu care avea vreo zece puncte, printre care să se oprească măcelul de la Timişoara, să se oprească exportul de alimente. Ne-am adunat în faţa Imatex şi ne-am dus să-i luăm cu noi pe muncitorii de la Metalotehnica. Am luat-o în jos. Strada a fost blocată de scutieri, muncitorii au fost scoşi prin spate, a venit doar unul cu noi. Când ne-am întors pe strada Gheorghe Doja era un zid de scutieri. Am luat-o direct spre ei. Cei de la Metalotehnica ieşeau la ora 14:15 de la întreprindere, deci am ales momentul acela. Am trecut printre scutieri, iar unele televiziuni au prezentat că au venit muncitorii de la marile întreprinderi. Nu erau cei de la marile întreprinderi, eram noi de la Imatex şi un muncitor de la Metalotehnica. La cofetăria Violeta ne-au blocat, era al doilea baraj, acolo deja erau şi cu câini, nu am putut trece. Un grup de vreo 40-50 de persoane am urcat în cartierul Dâmbu Pietros. Când am vrut să coborâm în oraş, un camion a dat cu spatele, a sărit din el un pluton de militari şi …

…primul în genunchi, al doilea în picioare cu armele spre noi. Nu ne-am dus spre ei, am ieşit printre blocuri şi am coborât pe bulevard unde ni s-au alăturat mulţi oameni. Am dat de un alt baraj de care nu am putut trece şi ne-am hotărât să ne împrăştiem să ne întâlnim în centru. La ora la care a început să se tragă eu deja am plecat, eram nemâncat de dimineaţă. Am ajuns acasă spre ora 21, se întunecase. Au murit şase. Unul a murit acolo unde a fost agenţia de loto, era cu fostul său profesor de limba română. A murit altul, aici era un stâlp de oţel, s-a ascuns după stâlp şi l-a împuşcat prin stâlp, era o gaură de calibrul 14. Unde e rondul acela de flori a murit altul. În centru erau mulţi, când a început să tragă au fugit, mulţi nu au vorbit după aceea de frică. Cei mai curajoşi au fost Duţă Aurel şi Zagon Nicolae care a murit între timp, altul Aldea Ştefan. Unii ne-au reproşat că dacă noi nu eram, cei şase trăiau. Într-adevăr suntem şi noi oameni, a fost cea mai lungă noapte din viaţa mea. Marile uzine au venit pe 22 dimineaţa, noi am fost primii. S-au câştigat foarte multe libertăţi, acum circulăm liber, dar după 20 de ani suntem divizaţi mai mult ca niciodată, oamenii nu îşi mai vorbesc, ţara e vândută", îşi amintesc cu amărăciune unii revoluţionari.

Anul acesta a fost unul zbuciumat pentru revoluţionarii tîrgumureşeni. Ei se fac auziţi odată pe an, la comemorarea Revoluţiei, iar în acest an au venit supăraţi. Nu pe Guvern, nici pe Iliescu, ci pe Consiliul Local, care a decis să amplaseze bustul generalului Ştefan Guşă. „Nu ne-am vărsat aici sângele degeaba", a spus un revoluţionar prezent la comemorarea celor 20 de ani. Revoluţionarii ameninţă că vor da bustul jos, cu riscul de a se alege cu dosare penale. Bustul trebuia amplasat în luna decembrie, dar hotărârea a fost atacată în instanţă de episcopul Tokes Lászlo.

Între timp, pe www.petitieonline.ro s-a deschis o secţiune specială împotriva amplasării bustului, unde s-au adunat aproape 1.400 de opinii.