Arhivă :: Publicaţia 254/2010 :: Editorial

Când îl întrebi pe vreun mare român, din ăla de scrie în Cuvântul Liber şi dă cu ochii scoşi din orbite în tot ce mişcă ungureşte, sau din celălalt care nu lipseşte nici picurat cu ceară de la festivismele cu iz de fanfaronadă băloasă, deci când îi întrebi pe ăştia cu ce-i sinonim patriotismul, îţi vor răspunde toţi în cor: AAAAAvram IIIIIIaaancu. Şi îţi vor arăta cu degetul îndoit spre statuia din Centru, ba îşi vor şi scoate pălăriile în faţa moţului, îşi vor umfla piepturile şi îţi vor urla pe nerăsuflate: Iancule maaaare, bravule taaaare. Nu că-s drăguţi? Mânca-i-ar mama de patrioţi! Da' unde au fost cu toţii oare când s-a inaugurat Casa memorială „Avram Iancu"? O vorbeau pe Lokodi sau pe Csegzi care sunt nelipsiţi de la orice manifestare din aia, ungurească şi de la atâta vorbit au uitat de Iancu şi de casa lui? Casă în care, fie vorba între noi, în afară de faptul că s-a pus la cale Marea Adunare de la Blaj din Duminica Tomii a anului 1848 şi în afară de faptul că aici se întâlneau tinerii revoluţionari paşoptişti, şi în afară de faptul că e singura casă memorială din judeţ, chiar că nu s-a întâmplat nimic. Şi cum campania electorală a trecut, nici primarul, nici prefectul şi nimeni din conducerea Consiliului Judeţean n-a avut timp de prostiile astea cu Iancu şi Casa memorială.

Casa lui Iancu din Tîrgu-Mureş, de fapt două camere dintr-un imobil cu o istorie recentă controversată, nu e într-adevăr, ceea ce te aştepţi să fie. În afară de câteva documente, de legende scrise cu mâna şi de hărţi realizate în aceeaşi manieră, casa nu reconstituie nimic din atmosfera de acum 150 de ani. Ceea ce e viu însă, e spiritul celor care s-au zbătut ca să amenajeze casa şi care nu-s mulţi, dar adevăraţi. Patrioţi adevăraţi.