Arhivă :: Publicaţia 255/2010 :: Inedit
Eminescu, în clopotniţa Bisericii de Lemn
„Întrebaţi pe cineva, pe oricine, în centrul Tîrgu-Mureşului, unde e bisericuţa lui Eminescu. O să vedeţi că nu o să ştie să vă trimită aici". Aşa îşi începe povestea preotul Ioan Şuteu, care slujeşte la biserica de lemn din Tîrgu-Mureş, cea mai veche biserică românească din oraş, totodată şi prima biserică românească din oraş. Biserica are …
…o poveste mai aparte
În vara anului 1866, în timp ce se afla în drum prin Transilvania, Mihai Eminescu a fost găzduit pentru o noapte în clopotniţa bisericii. Avea atunci doar 16 ani. Dovadă stau mărturiile vremii, dar şi frânturi din opera poetului: „Clopotul cel dogit gemea bolnav în turn şi toaca se izbea de turnul clopotniţei şi m-am „covrigat" în clopotniţă cu dinţii clănţănind şi muiat până la piele; părul meu cel lung îmi cădea peste ochi, mânuţele mele cele slabe şi reci le băgam tremurând în mânecile ude. Aşa am stat toată noaptea". Desigur, se naşte întrebarea de ce a trebuit să doarmă în asemenea condiţii? Părintele Şuteu spune că la acea vreme exista o lege care le interzicea străinilor să stea în oraş mai mult de trei zile, fără să declare autorităţilor. „Atunci fie nu a avut bani să îşi plătească hanul, fie din cauza acestei legi a ales să vină la biserică".
Şi, o întrebare care va rămâne probabil mereu fără răspuns: De ce protopopul de la acea vreme, Partenie Trâmbiţaş, nu l-a primit pe poet înăuntru, la el acasă, când morala creştină îl obligă să împartă totul cu cei necăjiţi?
Odată… biserica era pusă în ghidul turistic pe ţară
Povestea a fost ascunsă pe vremea comuniştilor, în primul rând pentru că era legată de o biserică. După 1990 însă, istoricii şi-au reamintit, iar la intrarea în biserică a fost amenajat şi un colţ Mihai Eminescu. Preotul spune că a fost de o profesoară de limba română, dar cei care se declară admiratori ai lui Eminescu îşi aduc aminte doar de două ori pe an: „Eu sunt contrariat, chiar enervat de faptul că ne aducem aminte doar de ziua lui Eminescu, atunci facem tămbălău, apar în ziare tot felul de articole, aşa suntem noi, la fel ca şi creştinii ortodocşi care merg la Paşti la slujba de Înviere ca la un fel de serbare câmpenească, şi tot anul, nimic. Aşa şi cu Eminescu, iar mulţi dintre cei care strigă, habar nu au de opera lui". Deşi biserica veche de mai bine de 200 de ani a fost renovată parţial şi salvată de la dărâmare, Eminescu a rămas aproape la fel de uitat ca înainte: „Odată biserica era pusă în ghidul turistic pe ţară, veneau turiştii să vadă unde a dormit Eminescu. Nici elevii nu mai vin pe aici, altă dată erau aduşi de profesori. Acum se predau patru ore pe an, dedicate operei lui Eminescu, nu ştiu ce poate învăţa un copil despre Eminescu în patru ore".
Nici vestita clopotniţă nu este amenajată aşa cum se cuvine şi practic nu este indicată vizitatorilor. Clopotele au plecat şi ele: clopotul dogit, care l-a inspirat pe poet, a ajuns la o biserică reformată din Papiu Ilarian, a fost reparat şi inscripţionat cu numele poetului, iar clopotul mic serveşte pe post de clopoţel în curtea unei şcoli de la ţară.
„Noi am vrea să aducem clopotele înapoi, dar pentru asta trebuie bani şi nu ştiu nici dacă oamenii aceia vor dori să le dea înapoi", povesteşte cu tristeţe părintele. „Peste tot unde mergem îmi spun că nu sunt bani. Am vrut să demarez o acţiune de restaurare a picturii din biserica de lemn, veche din 1814, dar nu am bani nici pentru documentaţie".
