Arhivă :: Publicaţia 255/2010 :: Interviu
Cu lupa pe poliţele RCA
De curând, normele care reglementează poliţele RCA s-au schimbat. Despre oportunitatea şi echitatea schimbărilor aduse, într-un interviu cu Alexandru Negrea, director adjunct ASIROM Mureş.
Reporter: De ce era nevoie de nişte schimbări în normale care reglementează poliţele RCA?
Alexandru Negrea: Deja de doi ani suntem integraţi în UE şi legile europene, vrem nu vrem, trebuie să le aducem şi-n legislaţia românească. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) a găsit de cuviinţă ca-n acest moment să adopte o parte din prevederile europene în ceea ce priveşte aceste asigurări. Una din ele este aplicarea sistemului bonus-malus. Asta înseamnă, de fapt, recompensarea şoferilor care nu au provocat accidente şi penalizarea celor, care de multe ori sunt abonaţi la accidente. Din statisticile CSA rezultă că 90% din deţinătorii de autovehicule nu produc accidente, restul de 10% fiind vinovaţi pentru tot ceea ce vedem zilnic pe străzi în materie de accidente. Peste şapte ani, dacă nu vei face accident, poţi beneficia de reducere de 50%. În acest moment, cei care se prezintă la asigurator trebuie să fie verificaţi în baza de date pentru a vedea istoricul de daune. Bonusurile sunt acordate obligatoriu. Pentru înnoirea poliţei pe o jumătate de an, se acordă o clasă de bonus, iar pentru un an două clase de bonus. Dacă în anul anterior a avut o daună intră în malus patru, adică o majorare de 18%. Dacă a făcut două daune, intră în malus şapte, adică penalizări de 80%, iar la trei daune intră în malus opt, adică o majorare de 200%. E un lucru care eu cred că ne va face mai responsabili la volan, la modul la care unii recunosc uneori câteo vină fictivă, pentru că în practică s-a dovedit că la un accident între o maşină ieftină şi una scumpă întotdeauna vinovată este cea ieftină. De acum va fi destul de greu să mai recunoşti astfel de vini.
Despre echitate
Rep.: Ce alte modificări s-au mai adus?
A. N.: S-a implementat şi un sistem de constatare amiabilă, încă de anul trecut. S-a introdus un document, care este practic valabil în toată Europa, document care se completează la asigurator, ceea ce duce la o uşurare la accesul la despăgubiri.
Rep.: Totuşi, e cam neechitabil: dacă stai şapte ani cuminte obţii 50% reducere, pe când dacă zgârii trei oglinzi într-un an plăteşti cu 200%.
A. N.: Aparent aşa e. Să nu uităm însă că asiguratorii plătesc, iar cuantumul daunelor creşte de la an la an. Nu este un secret că pentru toţi asiguratorii de multe ori sunt o povară daunele pe care trebuie să le plătească. Încă mai sunt şi şoferii care înscenează accidente şi vina cade la asigurator RCA. Încă mai sunt oameni care an de an sunt abonaţi cu câte patru-cinci daune. Din cauza acestora trebuie să plătească toţi.
La alţii
Rep.: Şi nu există o soluţie mai bună ca să nu plătim toţi?
A. N.: Aşa este şi-n celelalte ţări. Nu există nicăieri să ajungi la un zero, să nu mai plăteşti deloc. De asemenea, în legislaţia italiană de pildă, există 24 de clase de bonus la care promovezi după 12 ani, ca să ajungi să plăteşti jumătate. De asemenea, preţurile poliţelor sunt altele. De pildă un conducător auto, care pleacă la drum după ce şi-a luat carnetul plăteşte o poliţă de 1.000-1.100 de euro pe an la un automobil. Pe când la noi cel mai mult plătesc transportatorii cu maşini mari, undeva la 600 de euro pe an. Asta în condiţiile în care preţurile pieselor şi a manoperei sunt comparabile cu cele din restul ţărilor europene. Uneori chiar mai mari. Astăzi de pildă am plătit pentru o uşă de Ford 5.900 de lei, iar cel care a lovit maşina a plătit o poliţă de 120 de lei.
Rep.: Asiguratorii sunt companii mari, iar eu un simplu cetăţean. Cum mă feresc de potenţialele abuzuri?
A. N.: Depinde în ce postură sunteţi. Principalul organism, în afara Protecţiei Consumatorilor şi a Poliţiei, în cazuri penale, este Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Pe site-ul lor este o secţiune pentru reclamaţii, dar bineînţeles sfatul meu e ca cel care se consideră în vreun fel vătămat, să se adreseze mai întâi asiguratorului şi doar dacă nu ajunge la o înţelegere amiabilă să apeleze la CSA, care e obligată ca-n termen de 30 de zile să dea un răspuns petentului.
