Arhivă :: Publicaţia 255/2010 :: Editorial

Gripa nouă ucide. 100.000 de bugetari concediaţi. Impozit pe averi. Sunt doar câteva din temele de isterie la români şi asta doar în primele săptămâni ale acestui an. Toate aceste motive de istericale denotă însă ceva mult mai profund: informarea trunchiată de care avem parte, respectiv modul deficitar în care ne informăm.

Dar să le luăm pe rând. După decesul unuia dintre membrii echipei Cârcotaşilor, actorul Toni Tecuceanu, centrele de vaccinare au fost luate cu asalt de către români. Nu e clar dacă artistul a murit sau nu de gripă nouă, dar celebritatea – fie de bine, fie de rău – a fost întotdeauna un catalizator pentru mase. Ceea ce nu a reuşit Adrianu Streinu Cercel, din poziţia de secretar de stat, adică să îi sperie pe români cu predicţiile despre zecile de mii de decese din cauza noii maladii, au reuşit din nou televiziunile. De atunci, românii şi mureşenii s-au înghesuit să se vaccineze indiferent de reacţiile adverse pe care imunizarea le-ar putea genera. Aceleaşi altfel ca la fiecare vaccin. Şi avem câteva administrate de când avem câteva luni şi până ieşim din liceu.

Concedierea bugetarilor. Cu toţii ne-am lovit cel puţin odată de imaginea unui birou plin de angajaţi la stat care stau la taclale şi pierd vremea. În al doilea rând este clar că în multe dintre instituţiile publice, angajările s-au făcut mai mult de amorul artei fără să se ia în calcul necesităţile reale. Problema nu este atât de concediere, ci cum se va face aceasta şi unde se va face. Revin la exemplul meu clasic de la Clinica de Oncologie unde un asistent se ocupă noaptea de aproape 20 de bolnavi fără asistenţa unui medic. De aici de unde să mai concediezi? Şi nu este singurul domeniu cu personal deficitar. Trist este că niciun responsabil din Guvern nu ne-a lămurit care sunt criteriile după care se va face restructurarea.

Sincer, tema impozitării averii este sensibilă şi irealistă. Nu prea văd cum statul român, prin guvern şi tot felul de instituţii, va verifica averile tuturor celor 20 de milioane de români. Apoi, cu siguranţă nu va afla vreodată cât câştigăm real fiecare, ţinând cont de câte metode din ce în ce mai elaborate există pentru a trage în piept statul. Şi, parafrazând un slogan, nu au ei atâţia oameni să ne verifice cât putem noi să eludăm legea. Aşa că isterizarea pe impozitarea averii s-ar putea să fie un mare fâs, iar el statul să se trezească că nu are pe cine impozita.

Cum subliniam şi la început, românii suferă din cauza lipsei de transparenţă în instituţiile publice, care e de multe ori sinonimă cu manipularea, respectiv din cauza ignoranţei.