Arhivă :: Publicaţia 256/2010 :: Interviu

Paul: Ce ne-a apucat?

P.: Nouă ne place să spunem că nu ne-a ieşit şi atunci am făcut proiectul acesta.

P.: Nimic. Vorbesc în numele meu. Eu cred că s-a întâmplat altceva: Obişnuiam să venim pe la chefuri la 74, să cântăm şi făceam piese serioase, erau şi două fete la vioară…

Vizi: Asta a fost acum vreo cinci ani.

P.: Ideea e că noi făceam chestii serioase, iar când se termina playlist-ul nu mai ştiam ce să cântăm şi atunci ne prosteam. Iar publicul se simţea mai bine atunci când noi ne prosteam decât atunci când ne chinuiam să facem cover-uri. Cred că de acolo a pornit ideea. Dar asta a fost de mult.

V.: Pisi (Paul) tu eşti lider…

P.: Ăăă… ai baterie, ai loc de înregistrat? Ca să ştiu. Paul Socol, anul doi master actorie…

V.: Asta dă bine…

P.: …da, dă bine. 23 de ani, zodia rac…

P.: Ascendent în… într-o zodie în care aş vreau eu. Fermecător, gagicile nu consideră chestia asta (apare Cătălin Mândru vorbind la telefon). Nici Mândru. Clujean, născut în Cluj-Napoca la sânul lui Funar şi am ajuns într-o trupă cu doi unguri. Asta e! Dezamăgirea vieţii mele…

P.: Şi a lui Funar …

Zsolt: Mersi că ai zis ungur.

P: Bine, Zsolt! (Zsolt începe să vorbească, Paul şi Vizi să râdă).

Z.: Mă numesc Fekete Zsolt, la fel ca Paul sunt student la actorie, cânt în formaţia Andăr Cavăr Bend ca toboşar. Singurul toboşar. Îmi place să cânt cu băieţii pentru că se prostesc, fac fel de fel de chestii de show, dar, de fapt, mie nu-mi place să cânt cu ei pentru că de fiecare dată simt că ar trebui să cântăm, dar ei intră într-o chestie de poante şi show. Bine… îmi place şi asta. (Paul şi Vizi izbucnesc în râs)

Z.: Consider că-i ceva fain, pentru că azi majoritatea nu mai vrea să asculte muzică, vrea să se…

P.: Distreze.

V.: Mă numesc Vizi Imre, anul întâi master păpuşi-marionete.

P.: Master of puppets!

V.: M-am născut la Sfîntul Gheorghe în sânul lui Marko Bela…

Z.: Şi eu!

V: Şi dezamăgirea vieţii mele e că am ajuns să cânt c-un pui de Funar.

V.: N-i scoatem, dar avem de rezervă.

P.: Din interes. E ca în politică…

V.: E ca şi cum Marko Bela şi Gheorghe Funar s-ar pupa pe gură. Asta să n-o scrii, c-o să ne împuşte extremiştii. Şi unguri şi români.

P.: În spatele nostru?

V: N-avem astfel de convingeri. Avem partipriuri cu cineva?

P.: Aş zice eu… dar prefer să nu. În spatele nostru de multe ori e un cuţit, pus frumos de alţii.

V.: Care spun: trebuie să cântaţi aici!

V.: Tot felul de muzică parodiată. (Sună telefonul lui Zsolt pentru a doua oară, Vizi trage două înjurături)

P.: Very important person.

V.: Lui Zsolt îi sună telefonul doar atunci când nu ar trebui.

P.: Avem parodii, cover-uri amuzante, avem şi piese serioase, surprinzător…

V.: Avem şi piese serioase pe care nu le cântăm pentru că n-are rost.

P.: Nu, că din 50 de oameni trei sunt interesaţi şi de cover-uri serioase, dar aşa ne-am construit imaginea, aşa ne-am obişnuit publicul ş-atunci asta le dăm, asta funcţionează. Nu ştiu să existe o altă trupă care să combine muzica, umorul şi improvizaţia.

V.: Noi facem multe chestii nepregătite.

P.: Asta dintr-un anume motiv: …

V.: La nimereală.

P.: Nu, temele le alegem de fiecare dată. Avem o exclusivitate cu Teatru 74 şi am hotărât că vom cânta numai aici din două în două săptămâni. Stăm după fiecare concert şi ne gândim: bun, ce ar funcţiona în concertul următor? Până acum am avut concert comunist, concert cu soliste celebre, concert cu versuri traduse aiurea, ce am mai avut… primul…

P.: Da, şlagărele româneşti ale anilor '70, '80 şi '90.

V.: N-are rost. Sunt destui tâmpiţi care au făcut piese ce pot fi parodiate. De ce să ne mai chinuim şi noi?

P.: Dacă am avea şi creaţii proprii n-am mai fi Cavăr Bend. Dar am încercat, am avut şi idei, dar n-am avut timp să le ducem… Oricum nu cred c-ar avea un aşa mare impact o piesă proprie.

P.: Nu se pune problema de pregătire. Noi am ales chestia asta şi nu o facem pentru că nu putem să facem altceva mai bun. Asta am ales, asta ne place şi asta funcţionează şi la public.

V.: În primul rând m-am axat pe treaba asta când am văzut că funcţionează. Paul şi în ziua de azi mă bate la cap „hai, te rog să facem şi piese serioase". Nu, să nu facem piese serioase, să avem o trupă care nu face chestii serioase. Facem ce vrem noi cu publicul şi face publicul ce vrea cu noi.

P.: Deocamdată nu poate. Nici nu ştiu dacă ne-am putea gândi la o idee de album, nu cred că funcţionează şi nu cred c-ar avea rost.

V.: La piesele noastre trebuie să fim văzuţi şi noi interpretând.

Z.: Eventual un videoclip.

P.: Da, sigur, un dvd cu live-show, bonus track şi the uncut version of the director.

V.: Da, ş-atunci am putea băga toate vulgarităţile…

V.: Nu, dar mi-ar plăcea să văd vreo două, să le văd reacţia.

P.: Sper atât de mult că n-o să publici tot ce zicem…

V.: Oriunde numai să ieşim din Tîrgu-Mureş.

P.: Am cântat mult în Tîrgu-Mureş şi anul acesta vrem să ieşim şi în oraşe mai mari: Cluj, Bucureşti…

V.: Căsătorie, copii…

P: Am lucrat mai demult când eram în liceu la o televiziune şi erau la modă ăştia de la Akcent. M-a trimis directoarea televiziunii să mă duc să le iau interviu. Şi am pus şi eu exact aceeaşi întrebare: Planuri de viitor? Şi mi-a răspuns: Eu şi iubita mea vrem să ne luăm o maşină, o casă cu piscină, poate facem un copil şi a început omul să-mi povestească tot ce vrea el să facă până pe la 40 de ani. După ce-a terminat i-am spus: Mă refeream la muzică. A, zice, nu… n-avem nimic. Aşa suntem şi noi. Vrem doar să ne vadă cât mai multă lume şi…

V.: Să ieşim din Mureş.

P.: Chiar cred c-avem ceva de oferit pentru publicul din toată ţara.