Arhivă :: Publicaţia 256/2010 :: Sighişoara

Nu ne-am propus să criticăm în mod special administraţia sighişoreană, ci mai degrabă o întreagă clasă politică, care nu reuşeşte să aducă în atenţia opiniei publice o asemenea sărbătoare.

De ce nu reuşim să organizăm un 24 ianuarie la care să participe lumea de bună–voie, aşa cum merg americanii pe 4 iulie la picnicuri sau fac orice altceva care le provoacă plăcere? De ce nu reuşim să ne bucurăm de o zi importantă în istoria naţională cum se înghesuie francezii la 10 zile după americani, să vadă festivităţile dedicate Revoluţiei Franceze?

Autorităţile locale, ca acum 20 - 30 de ani, fac acelaşi lucru: adună câteva clase de copii, două-trei ansambluri folclorice, o Horă a Unirii mai mult aşa de ochii lumii şi gata, acasă.

Nu foarte diferit de reţeta multianuală a fost şi programul oferit de Primăria Sighişoara pentru celebrarea zilei de 24 ianuarie, care, da ştiu, nu este chiar Ziua naţională, dar are o semnificaţie destul de puternică. Manifestările au început cu lansarea unei cărţi şi a unei expoziţii de pictură pe data de 21 ianuarie, s-a jucat o horă pe data de 22 ianuarie că, deh, 24 a picat pe duminică, s-au ţinut discursuri şi un program folcloric satisfăcător. Totul cu o audienţă dezolantă.

Luni, pe 25, elevii de la „Octavian Goga" au susţinut un program artistic.