Arhivă :: Publicaţia 256/2010 :: Nervii noştri

M-am mutaaaaaat! Aşa, „la cald", încerc sentimente contradictorii: pe de o parte o să-mi lipsească căldura soarelui care intra pe fereastra de 4,5 metri (!!) a camerei în care dormeam. O să-mi lipsească comfortul termic al blocului din Cristeşti care are ziduri de 50 de cm, cărămidă. O să-mi lipsească baia aia unde aveam momentele mele de linişte, ştiţi voi, alea care numai acasă vă cad bine-bine. Astea o să-mi lipsească. Dar o să pot liniştit să mă gândesc la astea în timp ce beau o bere fără să mai fiu nevoit să-mi las maşina prin oraş, apoi să mă întorc după ea şi toate astea în folosul taximetriştilor. Eu rar am „suferit" în Cristeşti pentru că nu aveam tangenţă zilnică cu noroiul, cu tot felul de oameni, cu mizeria ce o lasă animalele bipede în urmă. De aceea pentru mine Cristeşti nu a sunat chiar atât de rău cum a sunat pentru Cristina. Şi Tora. Dar ne-am promis că stăm maxim trei ani şi facem un pas înainte şi asta facem. Să vedeţi de acum distracţie cu construitul, cu logistica şi în final... cu banii.

Acum, despre activitatea de a te muta cu toate catrafusele după tine nici măcar nu vreau să vorbesc. Gândiţi-vă că am locuit într-un apartament cu două camere şi a trebuit să facem trei drumuri cu ditai camionul!! Cum reuşim să adunăm atâtea prostii în perioade atât de scurte? Cum reuşim? Sunt în stare de şoc: şase bărbaţi dintre care cinci hrăniţi bine şi eu aşa „Pui de Gostat" am tras de la 10.00 dimineaţă până la 19.00 !! Şi eu credeam că în 2-3 ore terminăm în ritm de fanfară. Băi frate, dar când începi să le scoţi din apartament, să le cobori, să le încarci în camion, să le descarci la următoarea destinaţie, să le aranjezi din nou, să le ambalezi pentru păstrare, sau să le sortezi, şi apoi de la capăt. Vorba Cristinei: „Nu mai e ca la 20 de ani" . Eu cred că aşa cum suntem doar la sfârşitul primei luni a anului, aşa suntem şi noi, familia, doar la sfârşitul primei încercări a lui 2010. Eu cred că vin multe geruri, apoi vine o primăvară plină de speranţe, o vară bogată, apoi spre sfârşitul verii o secetă cumplită ... de bani. Iar toamna trebuie să ne mutăm în casă nouă. Încă nu ştiu cum o să fie toamna noastră, dar nu o prea văd îmbelşugată, dar o să fie altceva, mult mai bun decât tot ce a fost până acum.