Arhivă :: Publicaţia 256/2010 :: Editorial

Prin atacurile energetice, flacăra violet, vrăjitoarele electorale, proiectul de închisori private şi alocarea de către guvernanţi a celor 50.000 de euro pentru victimele cutremurului din Haiti, România este cu certitudine o ţară veselă. Dincolo de tot circul întreţinut scrobit şi serios de moderatori cu studii pe la BBC, CNN şi alte câte şi mai câte instituţii media serioase, m-a enervat săptămâna aceasta o instituţie. Agenţia Naţională de Integritate (ANI). Considerată de mulţi o nouă poliţie politică, ce se alătură cu succes Departamentului Naţional Anticorupţie (DNA) şi unor servicii secrete, nu are sens să le nominalizez, că este străveziu care sunt, această autoritate cu nume de fată sfioasă se ocupă, teoretic, de verificarea averilor demnitarilor, aleşilor şi alţii de mai sunt în funcţii publice. Ceea ce ar fi un lucru bun. Problema este că ceea ce fac, de fapt, inspectorii ANI este o porcărie de doi bani, doi lei ar fi prea mult. Şi o să încerc să vă explic de ce şi o să înţelegeţi de ce mă enervează instituţia asta şi, mai ales, fie-mi scuzat limbajul, cretinii care se fac că muncesc într-însa. Pentru cei minim 3.000 de lei pe care îi încasează lunar, aceşti aşa-zişi controlori de averi ne aruncă săptămânal fumigene. Szabo Arpad, Bândea Eugen, Gombos Csaba, Moldovan Horaţiu, Marian Liviu şi alţi mureşeni, întâmplător angajaţi la stat sau aleşi, sunt doar câteva exemple daţi în consemn pe la parchete că ar fi săvârşit fals în declaraţii. Titlu de prima pagină, prima ştire, când, de fapt, sunt nişte dosare fâsâite, însăilate printre casete cu şantaje mediatice şi vizite pe pagini de internet. Acum sincer în loc să tot le dea parchetelor de lucru inutil, că până acum, cel puţin în Mureş, nicio sesizare nu a fost confirmată, aş zice eu că banii pe care îi cheltuiesc procurorii pe maşini, verificări, i-ar dona mai bine ANI ca să îi folosească pentru plicuri, hârtie şi timbre. Iar în loc să ne tot pună pe piste false, ar trimite mai bine nişte scrisorele „învinuiţilor" prin care să ceară explicaţii cum, când, unde şi de ce au falsat în declaraţii. Că poate o să spun şi eu atunci că nu este doar o instituţie cretinoidă.