Arhivă :: Publicaţia 257/2010 :: Interviu
Horaţiu Suciu, curtat de străinătate
Doctorul Horaţiu Suciu este mai degrabă o prezenţă discretă printre medicii mureşeni. Nu prea îl vezi pe la televizor ca pe alţii, nu taie panglici, iar pe holurile Institutului de Boli Cardiovasculare şi Transplant îl vezi aproape tot timpul alergând. Spre sala de operaţii, unde îl aşteaptă micuţi de doar câteva zile, care au avut ghinionul să se nască cu o inimă defectă. Horaţiu Suciu este singurul chirurg din România care operează inimi de copii. Singurul care a făcut o operaţie de transpoziţie de vase, pe artere cât un băţ de chibrit. Singurul care a operat pe cord deschis un nou-născut în incubator. Acum ar putea pleca în străinătate, are oferte de peste tot şi se zvoneşte că s-ar pregăti să plece în Germania. Definitiv. Doctorul Horaţiu Suciu spune că deocamdată nu pleacă, dar că analizează ofertele. Ce ar însemna pentru medicina românească să piardă un asemenea om? Poate pentru medicină, mai nimic, dar pentru cei 400 de copii care îşi aşteaptă rândul la operaţie, ar putea însemna o viaţă întreagă.
Câteva răspunsuri
Rep.: Domnule doctor, se zvoneşte că aţi plecat în Germania, este adevărat?
Dr. Horaţiu Suciu: Nu am intenţia să plec, dar să spunem că am nişte oferte şi le studiez. Puteam să rămân în Italia, în 2003, unde am şi învăţat ce fac acum, dar am ales să mă întorc. Vin cu mare plăcere la acest spital, am investit nişte ani. Dar chirurgia cardiovasculară pediatrică este o supra-supra specializare. Problema la noi este că aceasta nu se învaţă în ţară, iar oamenii trebuie trimişi în străinătate la specializare. În alte ţări, în Israel de exemplu, statul îşi trimite oamenii pe bani la specializare, eu m-am scos de la universitate în concediu fără plată. Din această cauză majoritatea specializărilor suferă. Nu există o strategie de dezvoltare în sănătate, vedeţi şi dumneavoastră, fiecare ministru al Sănătăţii schimbă ce a făcut cel de dinainte, vrea să se impună, să se facă remarcat. Până la urmă reforma în sănătate este o luptă de orgolii şi influenţe între oameni mai mult sau mai puţin politici. Există acum o luptă pentru supradotare cu aparate, dar nu se investeşte în resursa umană care să ştie să folosească aceste aparate.
„Un stat care nu îşi poate proteja copiii nu se poate numi stat"
Rep.: Anul acesta, Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant va primi mult mai puţini bani. Cum se va reflecta această realitate asupra intervenţiilor chirurgicale efectuate aici?
Dr.H.S.: Cred că Ministerul Sănătăţii nu înţelege gravitatea problemei. Nu cred că este normal ca în 2010 să laşi boala să îşi urmeze cursul, iar un stat care nu îşi poate proteja copiii nu se poate numi stat. Anual se nasc o mie de copii cu malformaţii, iar noi la Tîrgu-Mureş putem rezolva doar 300 de cazuri. Un singur centru nu este suficient. Unii copii mor pentru că nu sunt depistaţi sau trimişi la timp, alţii mor în operaţie, alţii depăşesc momentul operator. Sunt şi cazuri în care stau de trei luni în spital şi aşteaptă să fie operaţi pentru că am dat prioritate urgenţelor. Aici există o mare concentrare de resurse umane şi materiale, iar totul este de două ori mai scump, fiind atât de mic. Şi intervenţiile în sine sunt mult mai complicate, dacă de exemplu la un adult sunt vreo patru proceduri de operaţie, la copii sunt peste 100 şi nu există doi copii la fel. Nu poţi face performanţă fără finanţare.
„Trebuie să nu te lase indiferentă viaţa pacienţilor"
Rep.: Vorbind de performanţă, sunteţi cunoscut printr-o serie de intervenţii chirurgicale în premieră pe inima copiilor. Nu v-a fost frică atunci când v-aţi decis să faceţi acei paşi?
Dr.H.S.: Când faci o chestie pe care ai învăţat-o nu îţi mai faci probleme şi e vorba şi de o experienţă, iar dacă este o treabă pe care o faci cu plăcere, atunci restul nu mai contează. Când ajung în sala de operaţie sunt cel mai liniştit. Mă implic în fiecare caz, dar nu mă leg emoţional de copii pentru că e dificil să te detaşezi în momentul operaţiei, ne împrietenim după aceea. Nu ajunge să operezi oameni ca să fii chirurg, trebuie să nu te lase indiferentă viaţa pacienţilor. Trebuie să fac şi psihoterapie cu oamenii şi e mult mai greu decât să faci o operaţie.
„Pasiunea începe să dispară o dată cu globalizarea"
Rep.: Sunteţi şi cadru didactic la Universitatea de Medicină şi Farmacie. Cum sunt studenţii de acum, mai sunt pasionaţi de medicină?
Dr.H.S.: Pasiunea începe să dispară o dată cu globalizarea. Noi deja în anii trei-patru mergeam voluntar la gărzi, acum pasiunea a dispărut, procentul e tot mai mic. 90% dintre studenţi vin la medicină pentru că i-a trimis mama şi tata, la noi era invers. Acum nu ştiu ce îi determină să dea la medicină, dar sunt şi studenţi care vor, dar probabil că ei vor face parte din cei care vor pleca în străinătate. Acolo un chirurg ia de exemplu 20.000 de euro, la noi salariul unui medic primar şef de secţie este de 2.500 de lei.
Rep.: În general, medicii aleg să nu ridice vocea împotriva sistemului şi să stea cuminţi în banca lor. Dumneavoastră cum de v-aţi hotărât să vorbiţi?
Dr.H.S.: Vorbesc pentru că ştiu că este o şansă, cu condiţia să fac cunoscută această problemă, există resurse necesare, nu este nevoie de foarte mulţi bani. Lucrurile s-au stricat în ultimii doi ani, nu este neapărat o criză economică, eu zic că este mai degrabă o criză morală. Acum am ajuns la un nivel profesional şi de maturitate în care nu mai pot fi indiferent.
