Arhivă :: Publicaţia 258/2010 :: Editorial

Nu sunt membră a niciunui partid politic. Nu am acţiuni în nicio firmă. Nu fac parte din nicio asociaţie profesională sau de altă natură. Am o adeziune la ceva sindicat de care îmi amintesc odată pe an şi nu pentru că mi-ar fi cerut cineva să plătesc vreo cotizaţie, ci aşa mă loveşte curiozitatea legat de existenţa sau inexistenţa sa.

Aşa ar suna declaraţia de interese. De-a dreptul interesant de plictisitoare, cred, atât pentru cititori, cât şi pentru oficialităţile cărora le mai facem săptămânal viaţa amară.

Bănuiesc că pentru populaţia României, declaraţia de interese dată de un jurnalist este apă de ploaie, milioanele de români putând dormi liniştiţi şi dacă ştiu şi dacă nu ştiu cu cine joacă sau nu un jurnalist. Oficial, pentru că neoficial va fi greu să afle. Făcând o paralelă, pe români în general şi pe mureşeni în special îi va durea la fel de mult în cot de interesele mele extra-profesionale cum o fac când vine vorba despre cele ale parlamentarilor, primarilor, preşedintelui României şi altor multe categorii publice, plătite de la bugetul statului la care fiecare dintre noi ne opintim. Adică nici măcar cele 10 minute cât frunzăresc un ziar sau butonează telecomanda în căutare de sânge, drame şi scandaluri mondene.

Atunci încerc să pricep cui i-ar folosi să ştie care ne sunt interesele noastre, ale acestor jurnalişti neserioşi, interesaţi doar de scandaluri, plătiţi ba de unul, ba de altul şi alte câte acuze ni se mai aduc? Bănuiesc că publicilor plătiţi din banii inclusiv ai mei nu le-ar strica să ştie scris negru pe alb câte ceva din prezentul nostru, că doar nu se ştie când le-or fi de folos.

De asemenea, nu le-ar displăcea să ne reamintească atunci când îi supără vreo ştire publicată pe print sau difuzată în media audio-vizuale că avem acea părere deoarece suntem legaţi de adversarii lor. Ce-or face atunci când în declaraţiile de interese, ziariştii vor scrie că primesc bani de la aceşti supăraţi, că nu scriu ceea ce ştiu pentru că patronatul are contract cu X şi Y, deci sunt într-un conflict de interese şi alte bazaconii care se întâmplă cu presa aşa-zis independentă din România. Ce se va întâmpla atunci când inspectorii ANI vor descoperi cum îi caută acum pe aleşi la averi şi interese, că X jurnalist a scris frumos despre preşedintele ţării, despre premier, ministrul nu ştiu care, parlamentarul de acolo şi alţii pentru că îl lega un năucitor interes. Aşa că povestea asta mi se pare o aiurelea născocită de unul tare plictisit pe care mai marii democrat-liberalilor sigur l-au tras de urechi între timp.