Arhivă :: Publicaţia 259/2010 :: Editorial
Generoşi cu alţii...
... mai puţin cu ai noştri. Cam aşa înţeleg eu gestul făcut de către Guvernul României, după ce preşedintele Traian Băsescu s-a obligat de a acorda un sprijin financiar, chiar şi în tranşe, nerambursabil Republicii Moldova. Suma alocată se cifrează la 100 de milioane de euro. Adică cum s-ar traduce le facem un cadou vecinilor noştri pe o discuţie în budoarele politice de la Chişinău ale unora de-ai lor cu preşedintele nostru în funcţie, care nu uităm că a primit aproape 100%, mai ceva decât Nicolae Ceauşescu, în regimul considerat trecut comunist, din voturile moldovenilor (chiar românilor, nu ştiu când or recunoaşte) drept şef de stat pentru alţi cinci ani.
Într-o ţară care se plânge de subfinanţare despre orice domeniu am vorbi, un asemenea dar, sincer pe mine ca şi contribuabil mă revoltă. Şi tare. În primul rând pentru că nu am fost consultată. Doi pentru că Primăria Cozma are datorii de nici cinci miliarde de lei vechi, adică vreo 125 de mii de euro, angajaţi neplătiţi cu lunile şi noi ne permitem ajutoare de 100 de milioane de euro. Apoi, drumul naţional Tîrgu-Mureş – Reghin şi Reghin – Topliţa e praf şi pulbere şi nu este reparat pentru că nu sunt bani.
Apoi, judeţul vrea să atragă fonduri europene şi se chinuie de mai bine de cinci ani pentru depozitul zonal de deşeuri, staţii de transfer, iar sumele necesare nu reprezintă nici jumătate din suma donată statului vecin. Ar mai fi şi medicii de gardă de la Sovata, unde locuitorii au rămas fără servicii de urgenţă pe timp de noapte şi în week-end-uri pentru că nu au fost bani pentru plata prestaţiilor cadrelor medicale. Şi banii nu ar fi însemnat nici măcar jumătate de miliard.
Mureşenii se calcă în picioare la propriu în fiecare primă decadă a lunii pentru a beneficia de analize gratuite pentru că fondul alocat se epuizează rapid şi nu toţi sunt norocoşi să prindă gratuităţile contra plăţii lunare a asigurărilor de sănătate. Bugetul pentru farmacii există până la jumătatea anului, în varianta optimistă. Iar exemple există la tot pasul.
Îmi pare rău să o spun, dar consider că este o notă de plată prea mare achitată de românul de rând, inclusiv de mine, din propriii mei bani pentru ca preşedintele Traian Băsescu să rămână încă cinci ani la Cotroceni.
