Arhivă :: Publicaţia 259/2010 :: Editorial
Uîpmsagveiţ
Să uităm, să nu uităm, să învăţăm, să nu repetăm şi apoi ....să ne plângem de milă, să arătăm cu degetul, să găsim vinovaţi, să ne facem că găsim vinovaţi, să ne turnăm cenuşă în cap şi iar ...să plângem, să ne autopersiflăm, să înjurăm, să strângem din dinţi, să le arătăm noi, să ne minţim, să îi minţim, să vă minţim, să ne aplecăm capetele, ba nu, să ne dezvelim piepturile, să ne spunem şi să le spunem că a fost o prostie, o trădare, o manipulare ordinară, jegoasă, criminală, să urlăm în gura mare sau pe la colţuri, în funcţie de doza de curaj, idioţenie şi /sau inconştienţă pe care o posedăm, deci să strigăm că am (au) fost nişte jigodii, budos olah sau bozgori, după caz, să îi trimitem şi să îi scoatem, să ne amintim, mereu să ne amintim pentru ca istoria să nu se repete, pentru ca tinerii să ia aminte, pentru ca pensionarii să se liniştească, pentru ca oraşul să renască şi iar...să boscorodim, să învinuim, să ne scârbim, să ne dorim să plecăm, să schimbăm, să reluăm, să reînnodăm. Şi pentru toate astea unii ne fac simpozioane, ne explică, ne învaţă, ne arată, ne spun, ne trag de urechi, ne dau note, alţii comemorează demonstrându-ne că le pasă, că n-au uitat, că învaţă, că repetă, că plâng, etc....etc..etc. Şi asta se întâmplă de 20 de ani. Din martie 90 suntem actorii acestui circ ieftin. Şi pentru că după 20 de ani trebuia servit altceva mult mai măreţ, mai artistic, mai titrat iaaaaată, că ni se pregăteşte un mare film mare de 12 ore, DOUĂSPREZECE ORE. Realizatorii lui spun că după cele 12 ore cu siguranţă vom uita, nu vom repeta, nu ne vom mai plânge de milă, nu vom mai căuta vinovaţi, şi tot aşa şi tot aşa. Şi noi, actorii, vom asculta, vom băga la cap şi ....gata! Se va aşterne tăcerea, praful, uitarea. Dar regizorii, cei de acum 20 de ani? Sunt bine?
