Arhivă :: Publicaţia 260/2010 :: Sighişoara

Săptămâna trecută, Primăria Sighişoara a organizat o nouă întâlnire cu cei interesaţi – direct sau indirect – de reglementarea circulaţiei rutiere în Cetatea Medievală. La discuţii au participat cel mult 10 persoane, dacă excludem angajaţii Primăriei, cu toate acestea intâlnirea s-a prelungit mai bine de două ore.

Trebuie spus că la precedenta întâlnire (cu participare ceva mai numeroasă, în toamna lui 2009) s-a stabilit ca idee generală ca accesul să fie limitat doar pe anumite străduţe şi fiecare maşină care urcă să primească un bon conform căruia în primul sfert de oră de şedere să nu plătească taxă, după care tarifele să fie usturătoare pentru aproape orice buzunar.

Ei bine, săptămâna trecută s-a renunţat complet la a doua prevedere, cea cu sfertul de oră, participanţii ajungând la concluzia că trebuie eliminat factorul uman de la bariera care permite accesul în cetate. Astfel, va fi achiziţionată şi montată o barieră nouă cu sistem automat de taxare şi funcţionare, care va emite doritorilor un ticket electronic de acces, iar plata se va face fie electronic la coborâre, fie la un ghişeu special amenajat.

Următoarea etapă ar fi cea a stabilirii tarifelor, discuţie care este foarte importantă: dacă sunt prea mari nu se vor încasa bani la buget, dacă sunt prea mici Cetatea va fi invadată de zeci şi sute de maşini. Dar acest subiect a fost amânat pentru o nouă întâlnire ce ar urma să aibă loc până la începutul sezonului turistic.

Poate cea mai importantă concluzie care răsare încet-încet din aceste dezbateri este aceea că Cetatea Sighişoarei nu a fost concepută pentru traficul rutier din aceşti ani şi că inevitabil soluţia finală va fi închiderea completă a traficului auto. Această soluţie nu convine nici riveranilor, nici proprietarilor de unităţi de cazare sau alimentaţie publică, nici celor care desfăşoară tot felul de alte activităţi mărunte în Cetate şi cu siguranţă nici Primăriei şi funcţionarilor publici. Dar, aceste discuţii inevitabil ajung în aceleaşi puncte fără soluţii: (a) nu se poate organiza un „circuit" pentru traficul rutier; (b) locurile de parcare sunt extrem de puţine, insuficiente chiar şi numai pentru riverani, funcţionari şi câteo maşină pentru fiecare unitate de cazare din perimetrul Cetăţii; (c) accesul limitat în Cetate nu este funcţional deoarece numărul de vehicule cărora le-ar fi necesar accesul în Cetate depăşeşte cu mult capacitatea acesteia de găzduire (riverani, turişti, aprovizionare, urgenţe, taxi, funcţionari, personal deservire privaţi, contribuabili, etc). Drept urmare, promisiunea şi „crucea" pe care şi-a asumat-o viceprimarul Sorin Savu de a rezolva odată pentru totdeauna această problemă, începe să fie tot mai grea pe măsură ce se urcă Golgota. Mai grea pentru că niciuna dintre părţi nu va fi mulţumită cu accesul complet interzis în Cetate. Iar introducerea sistemului automat de plată, fără posibilitatea de a emite cartele speciale sau alte variante de acces gratuit sau semi-gratuit, înseamnă inevitabil şi tarife mari şi deci acces prohibitiv în Cetate.