Arhivă :: Publicaţia 261/2010 :: Editorial
Teatru vs. artă teatrală
La sfârşitul de săptămână ce tocmai s-a încheiat Teatru 74 a găzduit premiera piesei „Ieri". La Sala Studio a Universităţii de Arte s-a reluat spectacolul Oamenii Cavernelor. La Sala mare a Naţionalului s-a jucat „Colonia Penitenciară". Săptămâna asta se joacă „Piaţeta" la Studio, „Clinica amanţilor", „Scandal la Operă", „Valsul Hazardului" şi „Şexpir. Opere complete" la Naţional, iar la 74 încă nu era definitivat programul la ora la care scriu.
S-au schimbat multe în ultimii ani. La Teatru 74 de pildă, acum se joacă în fiecare săptămână cel puţin câte un spectacol. La Teatrul Naţional, de când a revenit Vlad Rădescu, a crescut simţitor numărul spectacolelor. În plus, aici se mai organizează ba câteo săptămână maraton, ba câteo reducere pentru doamne etc. Chiar şi la Studio aş îndrăzni să spun că spectacolele se succed cu o cadenţă ceva mai mare decât în stagiunile trecute. Ah, ş-am neglijat Ariel-ul, care a luat-o prin judeţ cu un program extrem de încărcat. Ş-am neglijat şi Yorick-ul, unde abia aştept să se reia 20/20, considerat de unii critici drept cel mai bun spectacol al anului trecut. Cu alte cuvinte, faţă de acum 2-3 ani, oferta de teatru de la Tîrgu-Mureş s-a îmbogăţit.
Săptămâna trecută UNITER a dat însă publicităţii lista nominalizărilor pentru Gala Premiilor UNITER 2010, care va avea loc pe 19 aprilie. Niciun spectacol jucat la Tîrgu-Mureş nu are vreo legătură cu nominalizările. Nici scenografie, nici debut, cel mai bun actor/actriţă în rol secundar/principal, regie, nimic. Tîrgu-Mureş pur şi simplu nu există pe harta nominalizărilor. Apare Cluj, Sibiu, Satu Mare, Piatra Neamţ, Buzău, Timişoara şi, fireşte, grosul nominalizărilor din Bucureşti. Tîrgu-Mureşul cu pretenţiile lui de posibilă viitoare Capitală Culturală nu există. Poate de aceea s-a plictisit şi Nicu Mihoc, altminteri unul din cei mai buni actori care jucau constant la Tîrgu-Mureş şi a luat calea Sibiului. Sibiu, unde la unele spectacole se fac rezervări cu luni de zile înainte, iar lumea vine chiar din afara ţării ca să vadă de pildă Faust-ul lui Silviu Purcărete.
Dar nu-i nimic, mai aşteptăm. Sper, nu de pomană.
