Arhivă :: Publicaţia 261/2010 :: Auto
Land Cruiser pentru expediţii inedite
Acum câteva săptămâni vă prezentam o bijuterie Toyota, respectiv noul Land Cruiser (LC). Între timp, ştirile auto au vuit despre probleme la o serie de maşini produse de companie, iar imaginea de fiabilitate dusă la perfecţiune începe să se clatine. Am uitat însă de toate aceste discuţii când am fost anunţaţi că putem testa noul LC. Ne-am urcat la volan şi am fost întâmpinaţi de o atmosferă luxoasă de salon. Piele, plastic moale şi de calitate, o sumedenie de butoane şi butonele electrice care dau comenzi la cam tot ce e de mişcat în maşină, de la scaunele faţă şi până la diferenţialele blocabile.
Se simte bine pe asfalt, dar şi mai bine în afara lui
Întâi de toate am condus maşina pe asfalt, drum drept şi neted, unde LC-ul nu excelează, dar se menţine al performanţe decente. Există totuşi 273 de cai sub capotă, care dacă sunt struniţi în treapta S a cutiei automate pot scoate o acceleraţie mai mult decât rezonabilă. S-a mai umblat şi la suspensii, astfel că greoaia maşină nu se mai înclină atât de tare în curbe, devenind astfel mai manevrabilă, mai sigură, mai uşor de stăpânit. Dar, dacă vreţi performanţe sportive pe asfalt vă îndrumăm cu căldură spre altă categorie, pentru că LC a fost gândit pentru cu totul altceva. LC se simte bine pe asfalt, dar şi mai bine în afara lui.
De cum intri pe un drum lăturalnic pe care înainte l-ai parcurs cu o maşină oarecare, începi să simţi diferenţa. Denivelările sunt acolo, dar nu mai deranjează. Confortul este cuvântul de ordine. În scaunele-fotolii încălzite ale lui LC pluteşti peste denivelările uşoare de parcă ele n-ar exista.
Am făcut pasul următor şi-am ieşit de pe drum pe coclaurile îngheţate din vecinătatea centurii. Nici aşa n-am reuşit să punem probleme maşinii. Peste orice denivelare, mai mică sau mai mare, am reuşit să trecem fără emoţii, aşa c-am trecut la o sarcină şi mai dificilă, dar asta după ce am cuplat modul de tracţiune integrală grea, am blocat diferenţialul spate şi cel central.
Transformare: forţă brută controlabilă
Confortabila până atunci maşină, s-a transformat rapid într-un bădăran, puternic şi brusc în răspunsul la comenzi, adică exact ceea ce trebuie pe teren accidentat: forţă brută, dar controlabilă. Chiar în lipsa unor cauciucuri adecvate, maşina n-a avut probleme în a se căţăra pe pante accentuate, pline de noroi şi accidentate. Controlul tracţiunii şi cel al stabilităţii şi-au făcut treaba, aşa că maşina s-a dus exact pe unde voiam. La coborâre am testat şi sistemul asistenţă la coborâre.
Astfel, fără să călcăm frâna, acceleraţia, ori să umblăm la frâna de mână, maşina a coborât uşor, în timp ce am ajutat-o doar din volan. Iar când am început să ne chinuim să vedem pe unde o ia „monstrul", colegul de la Toyota, care ne însoţea, ne-a invitat să pornim şi camerele faţă şi laterale ca să vedem exact pe unde va ajunge fiecare roată, imaginea fiind proiectată pe ecranul amplasat central pe bord.
Una peste alta a fost o experienţă de care nu multe maşini 4x4 ar fi capabile. Pentru Toyota LC a fost însă un fel de joacă. Şi ne e teamă că pentru a descoperi un cusur la performanţele LC în afara asfaltului, data viitoare va trebui să luăm un pilot profesionist de off-road.
