Arhivă :: Publicaţia 261/2010 :: Editorial
Fiind copil(ă), păduri cutreieram...
… chiar şi acum, deşi nu mai ştiu până când.
Sincer, nu mai înţeleg nimic din ce se întâmplă în acest judeţ. Adică înţeleg că interesul poartă fesul şi cam atât. Dar să nu scriu doar aşa fără să vă dau şi un exemplu. În această săptămână au explodat în presă scandalurile pădurilor. Unul se referă la pădurile date unui ocol privat din Gheorgheni, iar cel de-al doilea al defrişării unei părţi a pădurii de pe Platoul Corneşti. Dincolo de subiect, aş vrea să subliniez câteva lucruri care pe mine ca mureşeancă mă irită.
Astfel nu înţeleg şi pace, de ce una şi aceeaşi persoană, investită ca ministru al Mediului are o unitate de măsură diferită când vine vorba de păduri. Pe de o parte nu acceptă defrişarea celor 8,5 hectare de pădure, defrişare la schimb, de pe Platoul Corneşti, dar pe de altă parte încredinţează 130.000 de hectare de pădure unui ocol privat cunoscut cu antecedente în ale defrişării. Iar pădurile din Harghita, dincolo de orice verdict judiciar, stau mărturie. În politica şi economia româneşti însă, în care matematica nu e punctul forte, poate 8,5 ha or fi mai importanţi decât 130.000. Sau contează numele doar?
În al doilea rând, aştept cu mare interes reacţiile ecologiştilor care iau atitudine faţă de orice intenţie de a păgubi pădurea. Sunt curioasă care le va fi replica, dacă vor avea vreuna, faţă de afacerea perfectată în biroul de la Bucureşti al ministrului Borbély László.
În al treilea rând, cum or fi primit cele câteva sute de angajaţi ai Direcţiei Silvice Mureş, una printre puţinele cu păduri aproape intacte, vestea că din fotoliul ministerial acesta i-a catalogat drept nişte rataţi.
În al patrulea rând, sunt curioasă ce contribuţie au în toată această poveste familiile foştilor grofi maghiari şi avocaţii lor, care tânjesc şi acum după pădurile de pe Valea Mureşului, taman inclusiv zona făcută cadou unor privaţi. De la Gheorgheni. De etnia care trebuie.
Nu în ultimul rând, stau şi mă întreb care este datoria ministrului faţă de Verestóy Attila, protejat atâta vreme de mafia pădurilor.
Ceea ce se întâmplă e ruşinos şi dezamăgitor, mai ales când vine din partea unui ministru al Mediului, care ar trebui să apere pădurile şi chiar pădurarii bugetari. În rest bănuiesc că dacă această licitaţie rămâne aşa cum a fost câştigată, nu peste mult timp vom avea subiecte. Aşa triste şi supărate cum vor fi.
