Azomureș la cota 50

azomures combinatPe data de 15 noiembrie 1962, Gheorghe Gheorghiu Dej a semnat decretul de înființare a Combinatului de Îngrășăminte Azotoase Tîrgu-Mureș, care mai târziu a primit denumirea Azomureș. În luna decembrie a aceluiași an s-au făcut primele angajări: omul responsabil de resurse umane și apoi imediat directorul noii unități.

Între timp Azomureș a adunat 50 de funcționare, în care a trecut din proprietatea statului în cea privată, ultima schimbare având loc în primăvara acestui an, când a fost achiziționat de concernul elvețian Ameropa. După o evaluare la sânge, care a culminat în august cu închiderea fabricii pentru o inspecție tehnică și efectuarea unor investiții de retehnologizare, noua conducere a venit în fața presei pentru a prezenta și…

…Strategia de dezvoltare pe următorii ani.

La conferință au venit directorul general Azomureș Mihai Aniței, directorul de resurse umane Mihaela Gălățeanu și directorul tehnic adjunct Aurel Botezan. Despre strategia de dezvoltare, Aniței spunea că Azomureș se va reorienta către piața românească, după ani buni în care majoritatea producției era direcționată spre exporturi. Primul pas deja a fost făcut, întrucât prețurile îngrășămintelor chimice nu a mai fost majorat din luna aprilie. „În următorii trei ani vrem ca mare parte din producție să se vândă în România(…) Teoretic n-ar trebui să avem probleme de vânzări. Din aprilie n-am mai crescut prețurile tocmai pentru a încuraja agricultura românească”, spunea directorul Mihai Aniței.

La prima vedere, pentru combinat n-ar fi cea mai indicată strategie, având în vedere că prețurile la export sunt cu aproximativ 15% mai mari. Totuși, marele avantaj pe piața românească este potențialul extrem de ridicat. Din cele aproximativ 9 milioane de hectare de teren agricol, doar 5 sunt cultivate relativ intens. Chiar și pe aceste 5 milioane, consumul de îngrășăminte chimice este la 30% față de media din Uniunea Europeană. Asta înseamnă că dacă doar pe cele 5 milioane de hectare s-ar crește utilizarea îngrășămintelor la 100% din media europeană, piața producției și distribuției de îngrășăminte chimice din România s-ar tripla. În această ecuație Azomureș deocamdată se integrează cu 30% din producție. Deși doar această treime este livrată pe piața românească, noua conducere a combinatului intenționează ca în câțiva ani să inverseze procentul, astfel ca 60-70% din producție să fie livrată pe piața românească și doar restul de aproximativ o treime să ia calea exportului.

O fabrică nouă

Noua conducere Azomureș vrea să nu piardă startul în această competiție, așadar n-a mai crescut prețurile, va investi pentru a putea scoate pe piață produse noi, pentru a crește capacitatea de producție și va retehnologiza actualele instalații pentru a îndeplini toate normele de mediu. Toate acestea se traduc în investiții de aproximativ 200 de milioane de euro. Concret, se va investi într-o fabrică nouă de amoniac, o fabrică nouă de uree, urmând apoi instalațiile de azot și NPK. În planurile companiei, asta înseamnă că în aproximativ 5 ani Azomureș va fi o fabrică ce va ajunge complet nouă și retehnologizată.

Legat de noile produse, directorul Mihai Aniței spunea că potențial există și la acest capitol. În vest se practică tot mai mult producția de îngrășăminte specifice doar anumitor culturi. Câteva exemple date au fost îngrășămintele pentru terenuri de golf sau cele pentru culturile de viță de vie. Secretul este acela de a reuși integrarea unor microelemente în produsele combinatului, pentru ca acestea să aibă o valoare nutrițională crescută pentru anumite tipuri de culturi.

Resursa umană

Pe lângă investițiile de ordinul sutelor de milioane de euro, o altă provocare pentru combinat este înnoirea resursei umane. În acest moment, Azomureș are aproximativ 2.850 de angajați și funcționează cu o medie anuală de 2.600 de angajați. Dintre aceștia majoritatea sunt către finalul carierei, media de vârstă fiind astfel destul de înaintată. De pildă, din cei 2.850 de angajați, 200 sunt pensionari reangajați. La Azo asta înseamnă o nevoie destul de acută de a face un transfer de competențe către angajați tineri. Provocarea constă în găsirea acestor tineri care să aibă o bază pentru a putea lucra în combinat. Prin urmare, conducerea combinatului caută mai multe soluții pe bază de parteneriate pentru a forma noii angajați. Deja au avut loc discuții cu conducerea E.ON pentru a susține un liceu sau școală profesională privată. A doua direcție este parteneriatul cu Inspectoratul Școlar pentru ca să se propună clase noi, la care să fie schimbată programa, Azomureș urmând să asigure practica acestor elevi, manualele din care să învețe, iar la absolvirea școlii să recruteze din rândul acestor absolvenți. În fine, a treia direcție ar fi organizarea de cursuri și trening-uri pentru calificarea la locul de muncă.

Răspundere corporatistă

În fine, ultima componentă a planurilor pe viitor ține de răspunderea socială corporatistă (CSR). Aici Mihai Aniței spunea că Azomureș nu are planuri de a investi prea mult în afara orașului, ci din contră, aproape integral bugetul CSR va fi orientat spre Tîrgu-Mureș. Deja Azomureș are parteneriate cu BC Mureș (unde este sponsorul principal), cu SMURD și Universitatea de Medicină și Farmacie. La acestea se vor adăuga programele de formare profesională pentru tineri și recrutările de noi angajați din rândul acestora în mai multe domenii.

Istoric

Combinatul s-a dezvoltat în mai multe etape. După înființare în 1962, în 1966 începe efectiv producția de îngrășăminte chimice cu o instalație de amoniac, una de acid azotic și una de azotat de amoniu prill. În 1968 începe să funcționeze și a doua instalație de amoniac, o fabrică nouă de acid azotic și se extinde instalația de azotat de amoniu. Tot în această etapă, dar abia în 1972, pornește și instalația de argon și cea de apă demineralizată. În etapa a treia, în 1974 se pune în funcțiune o instalație de 900 t/zi de amoniac, o instalație de acid azotic, o instalație de azotat de amoniu prill, o instalație de uree, o nouă centrală electrotermică, o nouă instalație de apă demineralizată și un depozit de amoniac lichid de 15.000 de tone. Un an mai târziu pornea instalația de îngrășăminte NPK. În etapa a patra, în 1979 pornește a doua instalație de amoniac Kellogg și a patra instalație de acid azotic. În etapa a cincea, ultima de altfel, în 1981, pornește uzina foto și o instalație de producere a melaminei. În prezent o parte din acele instalații nu mai sunt folosite, funcționând doar Amoniac 3, Amoniac 4, Acid azotic 2, 3 si 4, Uree, Melamină, NPK, CET I și II, Azotat I, II și III. De-a lungul timpului combinatul a fost în proprietatea Statului, la începutul anilor ’90 a trecut prin restructurări, pentru ca la finalul anilor ’90 să fie privatizat.

În 2012 a fost ultima schimbare de proprietar, Azo intrând în portofoliul Ameropa, unul din cei mai mari traderi de cereale și îngrășăminte chimice.

Cătălin Hegheș

print
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.