Azomureș – la răscrucea dintre istorie și viitor

Azomureș – la răscrucea dintre istorie și viitor

20130419_094405Cel mai important producător din județul Mureș, AZOMUREȘ SA, a ajuns din nou în centrul atenției înainte de mini-vacanța de 1 mai și Paști. Ceea ce părea a fi o săptămână de shopping pentru unii, smerenie și auto-analiză pentru alții, plajă și week-end pentru o altă categorie, iaca s-a dovedit a fi și momentul de renaștere a sindicatelor. Primul protest post-alegeri, prima ieșire în stradă a unui grup de nemulțumiți.

Concret

Sindicatele au intrat în febra protestelor la câteva săptămâni după ce conducerea Azomureș a anunțat externalizarea unor servicii auxiliare – de mentenanță și întreținere – deci vreo 4-500 de angajați. Externalizarea însemnând că acele servicii vor fi furnizate de aceeași oameni, organizați sub o serie de „SRL”-uri care vor primi contracte directe cu Azomureș. Asta pe de o parte …

Pe de altă parte, conducerea Azomureș a prezentat presei în urmă cu aproximativ două săptămâni, în cadrul unei vizite la Lugano (Elveția), respectiv Varese (Italia), stadiul unor contracte și investiții deja contractate la unii dintre cei mai importanți jucători de pe piață în acest domeniu ultra-tehnologizat. Din spusele directorului general Giuseppe Guarino al Casale Group – lider mondial în proiectare și construcție de combinate chimice – reiese că investițiile vizate de Azomureș în această perioadă 2013-2015 sunt menite să crească productivitatea prin reducerea consumului de gaz și creșterea eficienței instalațiilor, un aspect deosebit fiind cel al reducerii noxelor emise în aer. De asemenea, va fi introdus un nou concept, cel al cogenerării de energie electrică, iar o serie de automatizări industriale să fie trecute pe acest tip de energie.

Revenind la sindicate, acestea prostestează oarecum ,,preventiv” atrăgând atenția asupra faptului că nu se respectă planul de conformare pe mediu și că în 2015 Azomureș se va închide.

Patronatul ne-a prezentat însă o altă față a situației. Se au în vedere investiții de modernizare la fabricile de producere a amoniacului, fabrica de producere a ureei și la turnul de granulare de la secția de azotat de amoniu. În total, se vor investi aproximativ 200 de milioane de dolari. Interesant de remarcat este faptul că până în prezent, la Azomureș doar s-au anunțat investiții, ele niciodată nu s-au înfăptuit. Și asta le dă apă la moară sindicaliștilor. În altă ordine de idei, turcii – foștii acționari majoritari ai Azomureș – aplicau reguli de comunicare și de management de pe vremea sultanilor, în stil foarte aplicat spre profit fără investiții.
Noul acționar suferă de neîncrederea sindicaliștilor, deși provine din cu totul altă cultură și mentalitate, o mentalitate în care investițiile în tehnologie, în industrializare, sau mai bine zis supra-industrializare (eficiență, prevenție, standardizare etc.) conferă acele atuuri economice care duc Azomureș în secolul următor.

Ca o concluzie…

… am putea spune că sindicatele sunt temătoare pentru viitorul angajaților, doar că motivele sunt multe și de multe feluri – fie de ceea ce aduce conceptul ,,noul- Azo”, fie de eliminarea unor angajați din ,,familia Azo” și trecerea lor într-un mediu concurențial, fie de închiderea Azo (acesta era unul dintre motivele expuse la microfon). De asemenea, putem adăuga că sindicaliștii susțin că nu se opun externalizării Azo, ci ei doresc întâi retehnologizarea fabricii și abia apoi externalizarea.

O a doua concluzie ar fi că incertitudinea mai ales politico-administrativă din România, care a dus la schimbarea politicilor tarifare în privința resurselor naturale de mai multe ori în ultimii 15-20 de ani, coroborată cu planul de mediu ce urmează a fi aplicat din 2015 sunt motive reale de îngrijorare.

Ultima concluzie însă e că nici măcar angajații Azomureș, primii interesați, nu au aderat în număr semnificativ la acest protest, ceea ce ne duce cu gândul la faptul probabil manifestațiile de acest gen nu aduc beneficii nici angajatului și nici angajatorului. Poate că protestul din 29 aprilie este cel mai bun exemplu de lipsă de comunicare între sindicat și patronat. Invităm astfel ambele părți la dialog, care în opinia noastră este mult mai constructiv și aduce rezultate clare.

Cristian Teodorescu

print
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.