BAC-ul nostru cel de toate zilele

Săptămâna viitoare va începe ediţia 2012 a examenului de Bacalaureat. În avanpremieră, vreo 900 de sportivi au susţinut deja examenul din care 65% l-au picat cu brio, având încă o şansă în a doua sesiune. Plecând de la acest rezultat, pe care îl condimentăm cu mii de camere video de supraveghere, nici în acest an, examenul de Bacalaureat nu se anunţă mai norocos pentru absolvenţii celor 12 clase de liceu. Promovabilitatea va fi iarăşi undeva pe la 50 %, cu tot circul de rigoare în încercarea de a găsi ţapii ispăşitori. De la elevi până la părinţi şi dascăli, toţi vor fi culpabilizaţi. Iarăşi vor începe bocitoarele de serviciu să se tânguie în prime-time pe la televiziuni că învăţământul e la pământ, că şcoala românească scoate idioţi, că profesorii nu sunt plătiţi şi nu îşi fac, în consecinţă, treaba sau că elevii nu sunt interesaţi de şcoală, iar dascălii nu mai au soluţii.

Bun, pe astea le-am ascultat, le-am priceput, întrebarea mea e cum soluţionăm problema? Că tânguindu-ne la televizor nu va creşte nici numărul de promovaţi la BAC, nu îi va transforma pe absolvenţi dintr-o dată în ştiutori de carte, nici pe profesori în bancheri etc. Iar după cum ştiu eu, tot de la şcoală, fiecare efect are o cauză. Efectul l-am văzut, cauzele sunt multiple, aşa cum le-am înşirat, succint, mai sus, totuşi rămâne întrebarea mea cum le insuflăm copiilor dragostea de carte, pe de o parte, şi cum transformăm programa şcolară şi examenele în unele flexibile, adaptate într-adevăr capacităţilor şi aptitudinilor copiilor? Când renunţăm să îi transformăm pe toţi în şomeri cu diplomă de liceu, iar mai târziu în şomeri cu diplomă de facultate, în loc să gândim raportându-ne la înclinaţiile reale pe care le are un copil spre un anumit domeniu? Adică dacă are aptitudini pentru strungar, de ce să nu îl lăsăm să şi le cultive şi vrem să îl facem musai absolvent de Drept? De ce o fetiţă cu aptitudini pentru grafică, vrem să o transformăm într-un conglomerat matematic de Pitagora, Euclid, Laplace etc.? De ce pe ce unul căruia îi place fizica şi chimia, fiind netalentat la română, vrem să îl transformăm în doctor în literatură, învăţând pe de rost cuvinte alambicate pe care nu o să le folosească niciodată, comentarii greoaie şi stupidităţi beletristice?

Întrebări retorice cu răspunsuri pe care sper ca într-o zi responsabilii din Educaţie să ni le ofere sub forma unui sistem de învăţământ adaptat secolului 21 şi care să stopeze drama pe ecrane a rezultatelor negative de la BAC.

Ligia Voro

print
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.