Castelul Calendar, monument al dragostei veşnice, aşteaptă fonduri europene pentru lucrări de reabilitare

Castelul Calendar, monument al dragostei veşnice, aşteaptă fonduri europene pentru lucrări de reabilitare

Zau de Câmpie este unicul loc din România unde creşte bujorul de stepă, această plantă deosebită ce atrage anual mii de vizitatori. Pe lângă  această rezervaţie naturală, localitatea  Zau de Câmpie s-ar mai putea mândri şi cu o construcţie unicat în lume: Castelul Calendar! Dacă n-ar fi lăsată în paragină!

 

Povestea Castelului „Calendar”

 

Mergând 20 de km pe drumul ce duce de la Luduş spre Sărmaşu, pe colina ce se înalţă peste localitatea atestată documentar încă din 1339, de departe se vede Castelul, situat în mijlocul parcului dendrologic. Considerat monument istoric, clădirea se află înregistrată în lista monumentelor din România la numărul MS –II-A 16073.

Construit în perioada 1908 -1911, ca semn al iubirii faţă de aleasa inimii,  castelul nu a fost niciodată locuit de baronul Ugron István, la vremea aceea ambasadorul Austro – Ungariei în Rusia. Legenda spune că baronul nu ar fi fost destul de bogat pentru a-i îndeplini dorinţa prinţesei, una dintre fiicele ţarului Nicolae al II-lea al Rusiei. Legenda nu păstrează numele prinţesei, în schimb păstrează motivul elegant prin care a fost refuzată cerea în căsătorie a baronului. Prinţesa fără nume i-ar fi cerut baronului să paveze cu monede de aur drumul ce urca la castel! Faptul că la începerea construcţiilor chiar şi cea mai mare fiică a împăratului, Olga, nu avea decât 12 ani, Tatiana, Maria şi Anastasia fiind cu câte doi ani mai tânără fiecare la rândul ei, iar baronul ajunsese deja la cei 46 de ani ai săi, îmi întăreşte convingerea că avem de a face cu o legendă. O astfel de construcţie unicat trebuia să aibă şi o poveste pe măsură.

Revenind la legendă, oricât de impunătoare ar fi fost construcţia şi oricât s-ar fi străduit baronul îndrăgostit, dorinţa prinţesei a rămas neîndeplinită, din lipsă de fonduri.

Dincolo de legendă, istoria ne învaţă că prinţesa a fost ucisă împreună cu întreaga familie împărătească după  Marea Revoluţie din octombrie 1917.  Tot de adevărului istoric aparţine şi faptul, că baronul nu s-a mai căsătorit.

 

Proprietarul, ajuns la azil de bătrâni

 

Având o activitate de 32 de ani în  domeniul diplomaţiei, călătorind din Polonia până-n Statele Unite ale Americii, doi ani lucrând chiar şi la Bucureşti, baronul Ugron a văzut multe prin lume şi ajuns înapoi în Transilvania a vrut să ridice un castel deosebit de frumos. Refuzat fiind de prinţesă, în 1925 a cedat castelul nepotului său, proaspăt însurat, baronul Bánffy István (1898–1944), păstrându-şi doar câteva încăperi pentru el însuşi. Ironia sorţii a făcut ca baronul, Ugron István, proprietar al unui castel cu 52 de camere, să-şi găsească sfârşitul la 86 de ani,  într-un azil de bătrâni, la Cluj.

Frumuseţea de castel a fost orice de-a lungul anilor, în afară de reşedinţa baronului. După naţionalizarea din 1948 , castelul a fost folosit ca depozit de cereale până-n anul 1954. Timp de cinci ani a găzduit o şcoală, iar din 1959 acolo a funcţionat  un liceu agricol. Începând din 1963 castelul a găzduit un orfelinat ce a fost desfiinţat în 2012.  De atunci, castelul stă închis, lăsat pradă timpului necruţător.

 

Descrierea Castelului

Arhitectura unică a castelului, în care se îmbină stilul neogotic şi neoroman, gândită ca o mărturie a iubirii veşnice a baronului pentru prinţesa rusoaică, are legătură cu trecerea timpului. Clădirea lungă de 50 de metri, cu baza în formă de L, are tot atâtea ferestre, câte zile sunt într-un an, adică 365. Pentru fiecare din cele 12 luni ale anului are câte-un hol. Pentru toate cele 52 de săptămâni ale anului are câte o cameră, pentru fiecare din cele 7 zile ale săptămânii are câte o terasă, iar celor patru anotimpuri sunt dedicate câte un turn de diferite dimensiuni. Proprietarul castelului, baronul Ugron István fiind un renumit colecţionar transilvănean de opere de artă,  de-a lungul vieţii a adunat numeroase picturi ale artiştilor sârbi şi orientali, obiecte de artă din Persia, Anatolia şi China, dar s-a putut mândri şi cu o bogată colecţie de arme.

Toate astea, cu timpul, s-au evaporat din castel. Iar azi, cade şi tencuiala…

După Revoluţia din decembrie 1989 descendenţii foştilor proprietari  ai castelului au încercat să intre în posesia lui, dar depunând actele cu întârziere,  au pierdut procesul de retrocedare. Castelul a rămas, astfel,  în proprietatea Consiliului Judeţean Mureş.

 

Mici reparaţii, din lipsă de fonduri

 

Potrivit directorului casei de copii, Schmidt Loránd, în vara anului 2012 când a fost desfiinţat orfelinatul, copiii au fost mutaţi în plasament în casele de tip familial. Castelul fiind monument arhitectonic nu putea fi modernizat fără aprobări speciale, chiar dacă ar fi avut banii necesari pentru asta. Unele mici reparaţii de întreţinere au fost făcute, iar după terminarea proceselor de retrocedare, având decizie judecătorească definitivă, s-au trezit că Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Mureş are în administrare o clădire extrem de valoroasă, dar care necesită mai multe mii de euro pentru reparaţii! „Calcule tot am făcut, ar fi vorba de câteva milioane de euro”, spunea la vremea respectivă Iurian Alexandru, cel care este primarul comunei din 2012.

 

Castelul e în conservare

„Cum Guvernul de un an şi şapte luni întârzie definitivarea ghidurilor solicitanţilor, noi nu avem pe ce să depunem acest proiect. Şi de doi ani de zile castelul e în conservare”, a precizat în 2015, Ciprian Dobre, preşedintele Consiliului Judeţean Mureş la vremea respectivă.

 

Este nevoie de bani şi de aviz

 

Reprezentanţii instituţiei au în plan accesarea unor fonduri europene pentru transformarea castelului în centru de zi pentru copiii nevoiaşi şi terapie pentru persoanele cu dizabilităţi.  „Nu vom putea porni la drum decât în urma unei expertize tehnice care ne va dovedi că da, clădirea respectivă va face faţă. Ar trebui împrejmuit gardul, paza este asigurată, hidroizolaţie”, precizează Constantin Doru, purtător de cuvânt al DGASP Mureş.

Banii pentru reabilitarea castelului ar urma să vină prin Programul Operaţional Regional, iar pentru demararea lucrărilor, va fi nevoie de aviz din partea Ministerului Culturii.

 

Ce spune proprietarul castelului, Consiliul Judeţean Mureş?

 

De la punerea în conservare a castelului au trecut peste patru ani. Tencuiala tot mai scorojită de pe faţa clădirii  cade, lăsând la vedere cărămizile. Vrând să aflăm noutăţi despre situaţia lui, am adresat câteva întrebări proprietarului, Consiliul Judeţean Mureş. Ne-a răspuns purtătorul de cuvânt, Lukács Katalin.

Rep.: Cine administrează Castelul Calendar în 2017?

Lukács Katalin: Castelul din Zau de Câmpie se află în administrarea DGASPC (Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului) Mureş, care în prezent nu foloseşte clădirea, dar asigură paza imobilului.

Rep.: Ce a făcut Consiliul Judeţean, ca proprietar al castelului, pentru reabilitarea lui?

Lukács Katalin:  În 2013, Consiliul Judeţean Mureş a elaborat un proiect integrat de dezvoltare, care a inclus şi reabilitarea castelului Ugron, alături de reabilitarea drumului judeţean Luduş – Zau de Câmpie- Valea Largă – limita judeţul Cluj. Prin acest proiect  s-a dorit atât reabilitarea infrastructurii rutiere, cât şi includerea în circuitul turistic a patrimoniului cultural (castelul Ugron), patrimoniul natural (rezervaţia de bujori de stepă din Zau de Câmpie) şi heleșteiele  din apropiere.

Rep. Ce s-a întâmplat cu proiectul?

Lukács Katalin: Din păcate, acest proiect nu a putut fi depus spre finanţare din fonduri europene, deoarece liniile de finanţare au fost modificate şi proiectul integrat trebuia să fie împărţit în mai multe proiecte separate.

Rep.: Cum rămâne cu reabilitarea castelului?

Lukács Katalin: În ceea ce priveşte reabilitarea castelului, acesta este un monument de interes naţional, ceea ce înseamnă că orice intervenţii asupra clădirii se pot face ţinând cont de nişte prevederi stricte,  având în vedere şi mărimea imobilului, reabilitarea clădirii ar costa mai multe milioane de euro. Chiar dacă Consiliul Judeţean Mureş nu îşi permite să pornească această investiţie din surse proprii, protecţia şi punerea în valoare a patrimoniului cultural rămâne un obiectiv important pentru instituţia noastră. Astfel, am pregătit şi am depus spre finanţare din fonduri europene  două proiecte mari pentru reabilitarea Palatului Culturii şi a Muzeului de Ştiinţele Naturii  din Tîrgu Mureş. Aşteptăm ca în zilele următoare să primim înştiinţarea dacă proiectele noastre vor fi finanţate.

Rep. Asta însemnând că…

Lukács Katalin: Specialiştii din aparatul de specialitate sunt în permanenţă atenţi la fiecare linie de finanţare disponibilă pentru a putea găsi soluţiile financiare care să ne permită să reabilităm monumentele pe care le avem în administrare!

 

În concluzie?

În concluzie, deocamdată nu poate fi vorba de reabilitarea castelului! Din lipsă de fonduri! De aceea, cei care vor să viziteze comuna Zau de Câmpie, au la dispoziţie un drum reabilitat până la rezervaţia de bujori de stepă, trei restaurante, o pensiune şi posibilitatea practicării pescuitului. La care se va adăuga, poate, înainte de a fi prea târziu, vizitarea castelului calendar, unicat în lume!

 

Erika MĂRGINEAN

print

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.