„Cazul Economic”, ce a alungat zilele trecute un pic plictisul urbei, este simptomul evident al retardului pe care îl manifestă deplin sistemul de conducere al unităților de învățământ. Și pentru că tot vor sări imediat ca arși unii, ofuscați de mama focului că i-am plasat taman în cadrul îngust al unui sistem – repet – retardat, să și dezvolt un pic ideea, menționând și datele esențiale ale cazului.
Clase / cabinete
„Eco” a trecut de la învățarea în clase la învățarea în cabinete. O spun din capul locului, transformarea claselor în cabinete este o idee foarte bună, un deziderat având ca avantaje o infinit mai facilă folosire a materialelor didactice, grijă mai mare pentru conservarea dotărilor, îmbunătățirea disciplinei și a condițiilor de muncă, oferă profesorului mai mult timp și spațiu pentru pregătirea lecțiilor. Pe scurt, duce la performanțe mai bune.
Necazul este însă că o astfel de soluție poate funcționa doar acolo unde există spațiu suficient și dotări adecvate pentru timpul în care elevii sunt în afara orei: săli încăpătoare și curate pentru servirea sandwichului, dulapuri individuale pentru depozitarea materialelor elevilor, zone de agrement acoperite, aerisite și încălzite în timpul pauzelor etc. Pentru noi, un fel de SF deocamdată. În absența acestora, transformarea tuturor claselor în cabinete este, din start, o imensă greșeală.
Realitatea noastră este diferită de cea văzută prin filmele denaturante până la idilizare despre campusuri școlare americane. Într-o țară cu o clasă socială de mijloc încă firavă, elevul nostru, în ansamblu, vine încă la școală cu trenul, în înghesuiala autobuzului, cu bicicleta sau pe jos. Vine de multe ori udat de ploaie și transpirat, cu echipamentul sportiv, rechizitele, apa și mâncarea în geantă. Cum să-i mai iei în astfel de condiții clasa în care are de bine, de rău un scaun și o bancă unde să se așeze în pauze, să-și lase hainele ude sau cele groase, ca să nu transpire, să-și completeze tema încă nefinalizată, să mai citească o dată lecția, să-și mănânce sandwichul, să-și țină sticla cu apă etc.? Unde să stea cel care ajunge din Luduș la 7,15, rezemat de pervaze în hol, în budă, în birtul din apropiere, afară, în ploaie sau ninsoare? Întrebări retorice, desigur.
Retard instituțional, impuls dictatorial, cadre nereformate
Ne putem atunci pune, pe bună dreptate, întrebarea cum a fost posibil ca o astfel de decizie să fie luată împotriva tuturor evidențelor care ar fi trebuit s-o împiedice.
Iar răspunsul ne relevă tocmai retardul despre care vorbeam, inerția comunistoidă ce domină încă sistemul de conducere al școlilor, ca urmare a politizării lor neîntrerupte și, mai ales, a lipsei reformei autentice a cadrelor.
După informații de la surse din interiorul instituției, decizia a fost impusă de director, d-na Sorina Mihaela Bălan, fără a ține cont de părerile majorității profesorilor și elevilor. Atunci ia să fim un pic mai atenți la acest detaliu. Conform legislației în vigoare, directorul instituției este doar conducătorul executiv, adică el pune în aplicare legislația în vigoare și deciziile legale luate de consiliul de administrație (CA), for din care fac parte, în afară de director, și profesori, reprezentanți ai părinților, reprezentantul elevilor, reprezentanți ai Consiliului Local și unul al Primarului. Întrebarea care se ivește în mod firesc este de ce acest for, care conduce de fapt instituția, nu a luat o hotărâre în acest sens? Repet, câteva cadre au confirmat neoficial că decizia i-a aparținut exclusiv directorului. Încercarea de a obține date chiar de la vârful instituției s-a lovit, cam ciudat, de reticență! În plus, dacă majoritatea profesorilor nu ar fi fost de acord cu opinia directorului, de ce nu au supus problema la vot în consiliul profesoral (CP), astfel încât, pe baza lui, să propună CA-ului luarea deciziei în conformitate cu voința majorității? Mai mult decât atât, o astfel de măsură ar trebui să se regăsească în Regulamentul de organizare și funcționare al unității de învățământ, care reglementează modul de funcționare al instituției până în amănunt și care este votat de CA pa baza consultării cu întreg personalul, cu părinții și cu elevii.
Răspunsul la aceste întrebări este cât se poate de simplu, revelând inerția și defazarea care domină în continuare în instituțiile noastre de învățământ și, din păcate, oricât de greu ne-ar cădea să recunoaștem, indică și pregătirea precară a majorității cadrelor în ceea ce privește legislația, deseori suprapusă lichelismului, relativismului moral sau lipsei verticalității ce le caracterizează pe prea multe dintre ele. Realitatea este că de cele mai multe ori directorii nu își înțeleg statutul sau rolul executiv în instituțiile de învățământ. Deciziile lor sunt, conform legii, simple acte formale, foarte riguros reglementate juridic. Ei nu au voie să ia decizii de capul lor, ci strict în limitele prevăzute de regulamente și de legi. În cazul de față, întrucât este vorba de o decizie ce privește în mod direct activitatea și interesele educative ale elevilor, era absolul obligatorie discutarea prealabilă a problemei în cadrul CA-ului și luarea prin vot a unei hotărâri, care să fie consemnată și în Regulamentul de organizare și funcționare al unității de învățământ. Dacă acest lucru s-ar fi petrecut, nu ar mai fi putut nimeni discuta în prezent de un scandal. Regulile ar fi fost ivite din dialog constructiv și asumate de majoritatea celor vizați. Prin urmare, impunerea deciziei de către director cu de la sine putere, bazându-se pe acordul sincer sau simulat al unor cadre, exprimă evident o concepție dictatorială asupra rolului directorial. Tocmai de aceea, ceilalți membri din CA puteau convoca o ședință în cadrul căreia să-și impună voința și, dacă voiau, puteau lua chiar hotărârea demiterii directorului ce le ignoră dorințele.
CA cu rol decorativ
Din păcate însă, de obicei CA-ul are prin școlile noastre rol mai mult decorativ, fiind alcătuit, împotriva normalității, cam din acoliți ai directorului. Membrii care reprezintă Primarul, părinții, elevii și Consiliul Local rar sunt prezenți, iar atunci când totuși sunt, nu prea au, cu mici excepții, cunoștințele și implicarea necesare unui vot în cunoștință de cauză. Atunci când directorul este pus politic, în ciuda concursului (care este deocamdată o altă mare fentă, în ciuda aparențelor), sunt toate șansele să aibă în CA membrii ai partidului care a tras sforile să fie director. Tocmai de aceea, de obicei, ceea ce spune directorul e luat de bun și cu asta, basta. Opoziția în fața dorințelor lui greșite este cvasiinexistentă. De aici și este alimentată în parte aroganța lui. Tocmai de aceea este absolut necesară implicarea efectivă a părinților și elevilor în conducerea școlii, prin organismele reglementate, ei putându-i contrabalansa politicianismul. Altfel, rămânem tot cu o „formă fără fond”, vorba lui Maiorescu.
Ce fac cadrele?
Să ne concentrăm acum asupra cadrelor, despre care se spune că nu erau de acord. Unde au fost ceilalți profesori când s-a luat decizia, ce au făcut ei pentru a bloca o măsură aberantă? S-au asociat pentru a convoca legal (fapt care le stă în putere) un CP legat de subiect pentru a-și exprima și impune apoi punctul de vedere? La limită, dacă nu era cale de negociere și de obținere a unui acord, ar fi putut chiar propune demiterea directorului prin votul a două treimi dintre membri.
Se pare că n-au făcut nimic din toate astea. În schimb, unii profesori s-au dus cu jalba-n buzunăraș tocmai unde nu aveau ce să caute, adică la ISJ, și nici măcar asumat, pe față și vehement (cum e sensul expresiei „a umbla cu jalba în proțap”), ci prin subterane. Din punct de vedere legal, dacă nu e vorba în mod evident de un proces instructiv-educativ defectuos ori de încălcarea regulamentului și legilor pe linie financiară sau administrativă, ISJ nu are ce să facă într-o astfel de speță, decizia fiind la dispoziția instituției de învățământ. Dacă decizia ar fi parcurs etapele legale firești, fiind luată cu acordul majorității membrilor CA-ului, doar ei o mai puteau modifica. În absența voinței lor, abia de la nivelul unui ordin de ministru în sus s-ar mai fi putut vorbi de schimbarea ei. ISJ poate, în schimb, încerca medierea conflictului, ceea ce a și făcut. Concluzia ar fi că profesorii nu au folosit pârghiile regulamentare pentru soluționarea situației, ori pentru că au fost de acord cu ea, ori pentru că nu vor să-și asume deschis o poziție împotriva directorului. Prin urmare, unde există dictatură, există mai ales din cauza complicității majorității profesorilor ori lipsei acțiunii lor asumate pe față.
Demisia – un gest onorabil
Până la urmă, directorul și-a dat demisia, ceea ce dovedește onorabilitate. D-na Bălan a luat o decizie greșită și a plătit cu funcția, salvându-și astfel onoarea. În schimb, cei care nu au făcut ce trebuia din punct de vedere legal, ba unii i-au dat de fațadă impresia că o susțin, pozează în eroi și savurează o victorie care nu le aparține, ci le dezvăluie și mai mult fie lașitatea și nimicnicia, fie necunoașterea legislației din domeniul educației, de nu chiar pe toate deodată. Ca gest de onoare, membrii pasivi în chestiunea de față din CA ar fi trebuit să demisioneze odată cu directorul, întrucât rezolvarea era în mâinile lor, dar n-au făcut-o. Abia puținii opozanți pe față merită cu adevărat respectul.
Bilanț sumbru
Făcând acum bilanțul, rămânem cu constatarea că s-a lucrat după ureche și conform unei concepții autoritariste, potrivit căreia directorul instituției face și desface după bunul plac. Profesorii și forurile din cadrul instituției nu au folosit pârghiile legale pentru a împiedica un lucru despre care susțin că nu erau de acord. În definitiv, problema a fost rezolvată de elevi, probabil impulsionați și de părinți și, mai mult sau mai puțin discret, de unii dintre profesori. După declarația liderului județean de sindicat Săcărea, nu sunt excluse nici lucrăturile subterane cu iz politic pentru înlăturarea directoarei care „nu convenea”. Iată, este cazul s-o spun, elevii s-au dovedit până la urmă mai maturi și mai responsabili decât cei care le predau. Gestul lor e de aplaudat, dar este deopotrivă și riscant pentru viitor, întrucât pot fi manipulați și folosiți în meciurile politicianiste dintre cadre și nu numai.
Închei spunând că în „cazul Economic” se recunoaște o simptomatologie foarte des întălnită în instituțiile de învățământ, indicând un sistem de conducere total neadaptat vremurilor, defazat. Vina nu este neapărat a legislației, ci a imposturii și incompetenței profesionale care predomină în corpul profesoral. Și nu e vorba de o acuzație gratuită. O spun asumându-mi grămezile de sudălmi și ura ce o declanșează în rândul colegilor această afirmație. Prea mulți profesori autentici, cu vocație, din prea multe școli și licee dezvăluie în toată țara aspecte care o justifică. Iar din Tîrgu-Mureș primesc din multe școli destule informații negative ca să îmi formez o părere în cunoștință de cauză. În primul rând, faptul că profesorii competenți sunt într-o minoritate absolută, vocea lor fiind copleșită de corul impostorilor. Numărul celor competenți este acum sub nivelul așa-numitei mase critice capabile să declanșeze procesul purgativ la nivelul corpului profesoral. Dimpotrivă, unii dintre profesorii foarte buni părăsesc sistemul tocmai din cauză că sunt scârbiți de ceea ce văd în interiorul lui. Tocmai de aceea, cei mai mulți elevi au impresia că se duc la școală degeaba, doar pentru diplomă, nu și pentru ce ar învăța. Situația va dăinui atâta timp cât intrarea multor cadre în sistem se face pe ușa din dos, pe posturi ținute la sertar, nepublicate, și cât domină politizarea la nivelul conducerii instituțiilor.
de Cãlin CRÃCIUN
Reforma se poate face la nivel de scoala DACA directorii vor fi alesi, iar nu numiti politic. E clar ca nimeni nu o va contesta pe dna director de la ………., atata timp cat PSD e la putere, iar sotul ……mare PSD-ist.
Iar daca urmariti putin si miscarea personalului didactic – cum se impart posturile inainte de titularizare – veti intelege de ce este foarte greu sa intrii in sistem chiar si cu note f bune la examen. Da, probabil ca la Bobohalma poate prinde un post un tanar profesor, dar evident ca nu va fi atras de mirajul satesc. Si va renunta, pentru ca o domnita cu interes intrata anul trecut cu 5 la Bobohalma se transfera in interesul invatamantului la “oras”, la o scoala unde se poate lucra cu elevii, in detrimentul unuia cu nota considerabil mai mare. Sa nu mai vorbim ca posturile titularizabile, anul acesta, au fost 3 pe judet. Intrii in sistem doar cu un picior, ca sa zic asa, pe o durata clar definita, in general un an iar apoi, la anul, mai dai inca o data examenul sau te muti in alta parte. Toate astea in timp ce directorii de scoli (da, din nou ei) nu scot posturile la concurs si prefera sa le imparta acolitilor.
Bobohalma a fost doar un nume ce mi-a venit in minte, se poate inlocui cu orice alta localitate din mediul rural.
In rest, numai de bine.
Bobohalma este localitate din URBAN aparține Târnăveniului
Imi cer mii de scuze pentru alegerea facuta si pentru eroare – stiam ca este sat.
Cu stima,
Bogdan