Coduri depăşite, dosare în labirint

La Curtea de Apel Tîrgu-Mureș labirintul dosarelor şi procesele interminabile sunt cauzate de procedura extrem de complicată prin care se poate tergiversa soluționarea unei cauze, și până la 11 ani. Florin Dima, președintele Curții de Apel Tîrgu-Mureș, a explicat în trecut că actualul Cod de procedură civilă este complet depășit și era depășit chiar și pentru perioada de dinainte de 1989. „Noi am vrea procese care încep lunea și să se termine joia, dar procedura nu prevede faza pregătitoare în care se fie adunate probele. În procedura civilă, și nu numai, cel mai mult durează faza de administrare a probelor. De la înregistrare până la primul termen durează o lună, apoi primele termene se amână, întrucât una dintre părți dorește să își angajeze apărător. Apoi o nouă amânare pentru studierea întâmpinării, apoi citarea martorilor – care de multe ori refuză să se prezinte termene la rând -, apoi administrarea de probe. Prin amânarea a patru-cinci termene se ajunge la un an. Nu întotdeauna părțile au interesul de a administra probele”, explică judecătorul.

În opinia magistratului, ineficiența sistemului judiciar român constă în regulile stabilite prin procedură, o procedură considerată extrem de greoaie, din cauza legislației schimbătoare, în special în domeniul proprietății, dar și a diverselor acte normative care se bat cap în cap.

Practici neunitare

O altă problemă care duce la nesoluționarea multor cazuri penale este absența unei practici unitare a instanțelor. „Singura care poate să unifice practica instanțelor este Înalta Curte de Casație și Justiție, care poate să promoveze un recurs în interesul legii și să reglementeze cum trebuie judecat acest proces. Dar procedura până la acest punct este foarte greoaie. Deja s-au dat nenumărate hotărâri care sunt contrare. Din păcate, pentru România, care nu-și poate asigura o practică unitară, este expusă unui alt tip de condamnări la Curtea Europeană. CEDO spune, bazându-se pe Convenție (Convenția Europeană pentru Drepturile Omului – n.r.), că tu ai obligația să îi asiguri unui cetățean un proces echitabil. Ei înțeleg, printre altele, că în situații identice să dai și soluții identice”, a declarat Florin Dima. În plus, preşedintele Curţii de Apel Mureş a susținut că statul român a fost deja condamnat la CEDO tocmai pentru că nu a fost în măsură să asigure o practică unitară. Însă, acest lucru este destul de dificil în limitele legislației. „Toate Curțile de Apel sunt obligate să discute și să dezbată cu toți judecătorii ceea ce înseamnă practica unitară, pentru a împiedica, astfel, situații de același gen: adică în cazuri identice, hotărâri diferite. Durata mare, nesiguranța hotărârii sunt principalele probleme ale sistemului judiciar românesc” – a completat Florin Dima.

Lipsa experţilor

O altă problemă care duce la încetinirea sistemului judiciar şi chiar la blocarea anumitor dosare este lipsa experților judiciari. Numeroasele dosare nesoluționate sunt legate de încetineala cu care se efectuează expertizele judiciare, iar în celelalte domenii de volumul de activitate pe care îl are fiecare judecător în parte. „Au fost aplicate mai multe amenzi experților judiciari, cei care n-au reușit să depună la termenul stabilit de instanța de judecată aceste lucrări. Din păcate, numărul foarte mic al experților i-a împiedicat pe aceștia să le efectueze, iar amenzile practic nu au făcut altceva decât să le scadă veniturile pe care ar trebui să le obțină din onorarii”, a declarat Florin Dima.

Astfel, deşi magistraţii sunt obligați să dea termene lună de lună, conform legii, oamenii vin degeaba la proces întrucât expertizele nu sunt efectuate. Niciunul dintre cei intervievaţi nu a pomenit bine sau rău despre oamenii care lucrează efectiv, adică magistraţii, dacă sunt sau nu competenţi, de parcă actul de justiţie se înfăptuieşte singur. Niciunul nu a pomenit despre fondurile aruncate pe geam pentru a înfăptui justiţia. Niciunul nu a pomenit despre neajunsurile materiale sau despre restricţiile în ceea ce priveşte personalul.

În aceste condiţii, de a teoretiza actul de justiţie şi cam atât, nu ne mirăm că trăim într-o ţară în care 6 % din cauze sunt soluţionate cu rechizitorii, mult mai puţine cu condamnări şi, în final, cu condamnări la CEDO de la Strasbourg pentru că magistraţii nu şi-au făcut treaba bine, iar contribuabilul român – acela care vrea să îl tragă în piept pe magistrat, conform celor inserate mai sus, sau acela neştiutor sau acela care e reclamagiu de profesie – suportă incompetenţa, erorile judiciare – tot umane şi acestea – etc. Nu ne mirăm că avem codurile pe care le avem, cu acest imobilism instituţional. Nu ne mirăm nici că avem justiţia pe care o avem…

Ligia Voro, Catalin Hegheş, Vasile Dancea

print
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.