De la Secuii Martiri până la Ziua Maghiarilor de pretutindeni

Probabil nu există târgumureşean care să nu fi auzit de Monumentul Secuilor Martiri sau măcar de strada cu acelaşi nume, situată în cartierul 7 Noiembrie. Cine ştie de câte ori am pronunţat numele străzii, fără să conştientizăm semnificaţia celor două cuvinte. Nici acum nu am sta să ne gândim prea mult la semnificaţia lor, dacă nu am fi observat un lucru cel puţin ciudat: foarte mulţi dintre concitadinii noştri nu cunosc istoria oraşului, dar spre cinstea lor, vor s-o cunoască. De aceea, răspunzând provocării unor cititori ai săptămânalului PUNCTUL ne-am propus o trecere în revistă a evenimentelor petrecute în urmă cu 163 de ani, exact în locul unde azi se află Monumentul, dar şi în Europa.

 

Obeliscul din Câmpul Poştei

 

Monumentul, un obelisc înalt de 8 metri este opera artistului Zsigmond Aradi. Obeliscul a fost dezvelit în anul 1874 pe locul numit Postarét (Câmpul Poştei) din capătul străzii ce azi poartă numele de strada Secuilor Martiri. Potrivit inscripţiei de pe obelisc: „Sfânt este locul acesta, o călătorule! O națiune a pus aici un semn peste mormântul celor mai fideli copii ai săi!”, monumentul aduce un omagiu revoluţionarilor executaţi acolo după înfrângerea Revoluţiei din 1848. Aici au fost executaţi prin spânzurare trei dintre cei care au continuat lupta împotriva asupririi habsburgice, chiar şi după înfrângerea revoluţiei. La data de 10 martie 1854 au fost executaţi János Török, de 47 de ani, profesor de teologie,  Mihály Gálffy de 37 de ani, avocat şi Károly Horváth de 25 de ani, latifundiar. La 29 aprilie s-a continuat cu execuţia lui Ferenc Bartalis şi József Váradi de data aceasta la Sfântu Gheorghe. Ceilalţi conspiratori au fost condamnaţi la pedepse între 5 şi 18 ani de închisoare.

 

Comemorare sub ploaie

 

La 163 de ani de la acele execuţii, vineri, 10 martie s-au adunat în semn de omagiu, mureşeni şi secuii veniţi din judeţele Harghita şi Covasna. Ploaia rece sau un alt motiv nedesluşit încă, i-a ţinut departe pe conducătorii UDMR alteori nelipsiţi de la eveniment. S-au rostit alocuţiuni,  s-au depus coroane, s-a cântat şi s-a citit petiţia adresată Guvernului României, Parlamentului şi preşedintelui Klaus Iohannis. Petiţia, în locul lui Izsák Balázs, care a lipsit motivat din cauză de boală, a fost citită de Ferencz Csaba, vicepreşedintele Consiliului Naţional Secuiesc. Reprezentantul organizatorilor „Zilei Libertăţii Secuilor”, László György a declarat de dimineaţă că petiţia din acest an va fi similară cu cea de anul trecut, mai puţin cele referitoare la diferendele apărute pe marginea înfiinţării Liceului Romano-Catolic din Tîrgu Mureş, pentru care Direcţia Naţională Anticorupţie a început o anchetă. Totodată organizatorii au subliniat că „aceasta nu este doar ziua comemorării martirilor, dar şi cea a revendicărilor privind drepturile noastre legitime”.

 

Ce se cere în petiţie

 

Organizatorii au arătat că se doreşte ca regiunea autonomă să dispună de organe de conducere democratic alese şi să exercite competenţele autoadministrării. „Toate acestea se pot realiza numai prin dialog, prin voinţa liber exprimată a comunităţii locale, cu respectarea principiilor democratice şi prin cooperarea solidară şi constructivă a cetăţenilor. În spiritul acestora: Solicităm, ca în cursul planificatei reorganizări administrativ-teritoriale să se creeze regiunea administrativă şi de dezvoltare de sine stătătoare, cu competenţe specifice, denumită Ţinutul Secuiesc, în conformitate cu proiectul de lege elaborat de Consiliul Naţional Secuiesc! Cerem, ca în cursul reorganizării administrative, Guvernul şi Parlamentul să respecte angajamentele internaţionale asumate de România”, se mai arată în petiţie.

 

E şi în interesul României

 „Afirmăm din nou: autonomia Ţinutului Secuiesc nu lezează unitatea teritorială şi suveranitatea României, nu aduce atingere intereselor cetăţenilor de naţionalitate română şi de alte naţionalităţi din Ţinutul Secuiesc şi nu contravine Constituţiei ţării. Autonomia Ţinutului Secuiesc reprezintă dreptul şi capacitatea efectivă a colectivităţii majoritare autohtone a ţinutului istoric de a dispune de prerogativele de autoadministrare şi de unele prerogative de drept public, în scopul preluării sub propria ei responsabilitate şi în interesul întregii colectivităţi, o parte importantă a problemelor de interes public, în conformitate cu principiul subsidiarităţii. Acest lucru este şi în interesul României’, susţin semnatarii

 

#Rezistăm

 

Totodată, petiţionarii îşi exprimă solidaritatea cu demonstraţiile din ţară pentru un stat de drept, dar protestează împotriva măsurilor ce pun piedici în calea învăţământului în limba maghiară şi împotriva boicotării activităţilor din administraţia locală. „Ne solidarizăm cu protestele declanşate în întreaga ţară privind apărarea statului de drept. Solicităm ca Guvernul să înceapă tratative despre statutul Ţinutului Secuiesc cu reprezentanţii legitimi ai poporului secuiesc, Consiliul Naţional Secuiesc şi autorităţile locale din regiune!”

Petiţia se încheie cu mesajul „solicităm egalitate deplină şi efectivă pentru toţi locuitorii Ţinutului Secuiesc” şi „autonomie pentru Ţinutul Secuiesc, libertate pentru Poporul Secuiesc”.

 

Invitaţi pentru susţinerea autonomiei

 

Dintre invitaţi Aitor Esteban, politician basc a vorbit despre fraternitatea între basci şi secui şi a pus întrebarea retorică, dacă în Franţa centralizată ei şi-au dobândit autonomia, în România de ce nu s-ar putea?

Wouter Patho politician flamand în alocuţiunea sa a menţionat că şi-ar dori un stat flamand independent, vicepreşedintele Alianţei Libere Europene (European Free Alliance – EFA) şi directorul Alianţei Libere Europene, Günther Dauwen, liderul PPMT, Szilágyi Zsolt şi alţii. Alături de membri Alianţei Libere Europene a mărşăluit şi europarlamentarul Fidesz Tőkés László. „Din păcate, încă părţile ungureşti nu au ajuns la o înţelegere comună privind autonomia, puterea este încă împotriva autonomiei. Noi tindem să ajungem la o înţelegere privind autonomia, prima dată între maghiari – astăzi au lipsit reprezentanţii UDMR – după care să ajungem la înţelegere cu fraţii noştri români pentru că este de la sine înţeles că fără consimţământul românesc nu se poate realiza autonomia. Noi avem în primul rând scopul de a realiza autonomia ţinutului secuiesc, respectiv autonomia teritorială mai mică sau mai mare a altor părţi ale Transilvaniei şi după aceea autonomia culturală, care priveşte întreaga comunitatea maghiară”, a declarat Tőkés László, la finalul manifestării.

 

Organizare impecabilă

 

În ciuda avertismentelor primarului Dorin Florea că manifestaţiile trebuie să se rezume la comemorarea de la obelisc, iar pentru depunerea petiţiei doar 10 persoane pot mărşălui, organizatorii şi reprezentanţii autorităţilor au asigurat drum liber pentru marşul celor 1.500 de persoane care au ajuns astfel încă înainte de apusul soarelui în faţa prefecturii. Petiţia a fost predată şi înregistrată pe loc de un angajat al Prefecturii. Manifestaţiile s-au derulat fără incidente. Steagul secuiesc, acelaşi sub care secuii au luptat împotriva ungurilor alături de Mihai Viteazul a fluturat alături de steagurile Uniunii Europene, al României şi al Ungariei.

 

Premiu pentru activitatea susţinută              

După marşul secuilor Consiliul Naţional Secuiesc s-a decernat premiul Gábor Áron fondat în 2008 pentru recunoaşterea activităţii susţinute pentru obţinerea autonomiei Ţinutului Secuiesc.  Anul acesta premiul I a fost acordat  Alianţei Libere din Europa (European Free Alliance) în cadru festiv, în Sala Mare a Palatului Culturii, urmat de un spectacol artistic.

 

 

„Primăvara Popoarelor”

 

Mişcările revoluţionare din 1848 cunoscute sub denumirea „Primăvara Popoarelor” au însemnat revolta burgheziei europene. Cauzele care au dus la Revoluţia de la 1848,  dincolo de cele economice şi  socio-politice au fost şi cele naţionale: dominaţia străină, dorinţa de independenţă a tuturor statelor şi nevoia de unire a statelor fărâmiţate. Valul revoluţionar a cuprins şi principatele române. În Moldova prin „Petiţia Proclamaţie” redactată de poetul Vasile Alecsandri în 35 de puncte, revoluţionarii au cerut alegerea unei noi adunări obşteşti, formarea gărzii civice şi un trai mai bun pentru ţărani. În Ţara Românească prin Proclamaţia de 22 de puncte citită de Nicolae Bălcescu la Adunarea de la Islaz, revoluţionarii au cerut independenţa administrativă şi legislativă, drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, emanciparea clăcaşilor, a evreilor şi a ţiganilor şi împroprietărirea lor prin despăgubire, adoptarea unei constituţii, autonomia statului şi abolirea protectoratului rus. În Banat la Adunarea de la Lugoj, Eftimie Murgu a redactat „Petiţia neamului românesc din Ungaria”. În Bucovina Comitetul revoluţionar din Cernăuţi a elaborat programul „Dorinţele partidei naţionale în Moldova”, semn că în toate principatele române a bătut vântul revoluţiei, dar a durat doar câteva zile , fiind foarte repede înăbuşite.

În 1848 Transilvania, aflată sub stăpânirea Imperiului habsburgic, a decis să-şi proclame independenţa şi uniunea cu Ungaria. După înfrângerea revoluţiei maghiare condusă de Kossuth Lájos, o parte dintre revoluționarii maghiari au încercat să se reorganizeze în 1851 împotriva austriecilor sub conducerea lui József Makk. După ce a reușit să fugă la București József Makk, l- a trimis pe József Váradi, fost locotenent major în armata revoluţionară ca să organizeze o răscoală armată în sprijinul mişcării. Din cauza pasivităţii populaţiei aceasta n-a reuşit să înarmeze decât o mână de oameni care au fost repede neutralizate de către autorităţile austriece. Într-un final chiar şi Váradi a fost arestat de către austrieci. János Török a organizat grupări conspirative în secuime, dar poliţia secretă austriacă a reuşit să infiltreze un spion în rândurile lor. Un anume Mihály Bíró a demascat întreaga reţea de conspiratori. Peste 60 de oameni au fost arestaţi la data de 24 ianuarie 1852. În Martie 1854 au început execuția conspiratorilor prin spânzurare. La data de 10 martie 1854 au fost executaţi secuii martiri. La 29 aprilie s-a continuat cu execuţia lui Ferenc Bartalis şi József Váradi de data aceasta la Sfântu Gheorghe. Ceilalţi conspiratori au fost condamnaţi la pedepse între 5 şi 18 ani de închisoare.

Revoluţia maghiară a început în 15 martie 1848. Această zi a devenit Ziua Maghiarilor de pretutindeni, fiind una din cele trei sărbători naţionale ale Ungariei, când se comemorează Revoluţia din 1848-1849, o zi în care, de regulă, au loc ceremonii de depuneri de coroane de flori la diverse monumente maghiare şi din localităţile Transilvaniei, slujbe religioase, marşuri, spectacole şi discursuri în amintirea militanţilor paşoptişti.

 

Erika MĂRGINEAN

print
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.